2 intrări

  • strâmtora strâmtori strămtora strămtori strămtura strâmptora strâmptori strântori strimtora strimtori
  • strâmtorare strâmtorire strămptorire strămtorire strâmptorire strimtorire strimtorare

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strimtorare sf vz strâmtorare

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

strămptorire sf vz strâmtorare

strămtorire sf vz strâmtorare[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz strâmtoare LauraGellner

strâmptora v vz strâmtora

strâmptori v vz strâmtora[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz strâmptora LauraGellner

strâmptorire sf vz strâmtorare

strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.

strâmtorare sf [At: DOC. EC. 231 / V: (înv) ~rămptorire, ~rămtorire, ~mptorire, ~rire, ~rim~, ~rimtorire / Pl: ~rări / E: strâmtora] 1 (Înv; îoc lărgire) Strâmtare (1). 2 (Îoc întindere) Îngrămădire într-un spațiu (extrem de) redus. 3 (Rar; pex; fig) Încolțire. 4 (Înv) Constrângere (1). 5 (Asr; fig) Strâmtoare (7).

strâmtorire sf vz strâmtorare

strântori2 v vz strâmtora

arată toate definițiile

Intrare: strâmtora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtora
  • strâmtorare
  • strâmtorat
  • strâmtoratu‑
  • strâmtorând
  • strâmtorându‑
singular plural
  • strâmtorea
  • strâmtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtorez
(să)
  • strâmtorez
  • strâmtoram
  • strâmtorai
  • strâmtorasem
a II-a (tu)
  • strâmtorezi
(să)
  • strâmtorezi
  • strâmtorai
  • strâmtorași
  • strâmtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtora
  • strâmtoră
  • strâmtorase
plural I (noi)
  • strâmtorăm
(să)
  • strâmtorăm
  • strâmtoram
  • strâmtorarăm
  • strâmtoraserăm
  • strâmtorasem
a II-a (voi)
  • strâmtorați
(să)
  • strâmtorați
  • strâmtorați
  • strâmtorarăți
  • strâmtoraserăți
  • strâmtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtorau
  • strâmtora
  • strâmtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtori
  • strâmtorire
  • strâmtorit
  • strâmtoritu‑
  • strâmtorind
  • strâmtorindu‑
singular plural
  • strâmtorește
  • strâmtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtoresc
  • strâmtoream
  • strâmtorii
  • strâmtorisem
a II-a (tu)
  • strâmtorești
(să)
  • strâmtorești
  • strâmtoreai
  • strâmtoriși
  • strâmtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorește
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtorea
  • strâmtori
  • strâmtorise
plural I (noi)
  • strâmtorim
(să)
  • strâmtorim
  • strâmtoream
  • strâmtorirăm
  • strâmtoriserăm
  • strâmtorisem
a II-a (voi)
  • strâmtoriți
(să)
  • strâmtoriți
  • strâmtoreați
  • strâmtorirăți
  • strâmtoriserăți
  • strâmtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtoreau
  • strâmtori
  • strâmtoriseră
strămtora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strântori
  • strântorire
  • strântorit
  • strântoritu‑
  • strântorind
  • strântorindu‑
singular plural
  • strântorește
  • strântoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strântoresc
(să)
  • strântoresc
  • strântoream
  • strântorii
  • strântorisem
a II-a (tu)
  • strântorești
(să)
  • strântorești
  • strântoreai
  • strântoriși
  • strântoriseși
a III-a (el, ea)
  • strântorește
(să)
  • strântorească
  • strântorea
  • strântori
  • strântorise
plural I (noi)
  • strântorim
(să)
  • strântorim
  • strântoream
  • strântorirăm
  • strântoriserăm
  • strântorisem
a II-a (voi)
  • strântoriți
(să)
  • strântoriți
  • strântoreați
  • strântorirăți
  • strântoriserăți
  • strântoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strântoresc
(să)
  • strântorească
  • strântoreau
  • strântori
  • strântoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtora
  • strimtorare
  • strimtorat
  • strimtoratu‑
  • strimtorând
  • strimtorându‑
singular plural
  • strimtorea
  • strimtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtorez
(să)
  • strimtorez
  • strimtoram
  • strimtorai
  • strimtorasem
a II-a (tu)
  • strimtorezi
(să)
  • strimtorezi
  • strimtorai
  • strimtorași
  • strimtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorea
(să)
  • strimtoreze
  • strimtora
  • strimtoră
  • strimtorase
plural I (noi)
  • strimtorăm
(să)
  • strimtorăm
  • strimtoram
  • strimtorarăm
  • strimtoraserăm
  • strimtorasem
a II-a (voi)
  • strimtorați
(să)
  • strimtorați
  • strimtorați
  • strimtorarăți
  • strimtoraserăți
  • strimtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtorea
(să)
  • strimtoreze
  • strimtorau
  • strimtora
  • strimtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strimtori
  • strimtorire
  • strimtorit
  • strimtoritu‑
  • strimtorind
  • strimtorindu‑
singular plural
  • strimtorește
  • strimtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtoresc
  • strimtoream
  • strimtorii
  • strimtorisem
a II-a (tu)
  • strimtorești
(să)
  • strimtorești
  • strimtoreai
  • strimtoriși
  • strimtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strimtorește
(să)
  • strimtorească
  • strimtorea
  • strimtori
  • strimtorise
plural I (noi)
  • strimtorim
(să)
  • strimtorim
  • strimtoream
  • strimtorirăm
  • strimtoriserăm
  • strimtorisem
a II-a (voi)
  • strimtoriți
(să)
  • strimtoriți
  • strimtoreați
  • strimtorirăți
  • strimtoriserăți
  • strimtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strimtoresc
(să)
  • strimtorească
  • strimtoreau
  • strimtori
  • strimtoriseră
Intrare: strâmtorare
strâmtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorare
  • strâmtorarea
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorările
genitiv-dativ singular
  • strâmtorări
  • strâmtorării
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorărilor
vocativ singular
plural
strâmtorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorire
  • strâmtorirea
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririle
genitiv-dativ singular
  • strâmtoriri
  • strâmtoririi
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririlor
vocativ singular
plural
strămptorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strimtorare
  • strimtorarea
plural
  • strimtorări
  • strimtorările
genitiv-dativ singular
  • strimtorări
  • strimtorării
plural
  • strimtorări
  • strimtorărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strâmtora strâmtori strămtora strămtori strămtura strâmptora strâmptori strântori strimtora strimtori

  • 1. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare.
    exemple
    • [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468.
      surse: DLRLC
    • Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120.
      surse: DLRLC
    • Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108.
      surse: DLRLC
    • figurat Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97.
        surse: DLRLC
      • Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • strâmtoare
    surse: DEX '98 DEX '09

strâmtorare strâmtorire strămptorire strămtorire strâmptorire strimtorire strimtorare

  • 1. Faptul de a (se) strâmtora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: restrângere înghesuire îngustime
  • 2. figurat Situație grea; lipsă (de bani).
    exemple
    • Așa în strîmtorare și în neliniște cum am trăit și tot mi-a fost dragă viața. VLAHUȚĂ, O. A. II 287.
      surse: DLRLC
    • Am fost părtași la pericole și de bun ajutor la vreme de grea strîmtorare. ODOBESCU, S. III 561.
      surse: DLRLC
    • Aici în Paris a fost și e mare neavere și strîmtorare. GHICA, A. 788.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi strâmtora
    surse: DEX '98 DEX '09