2 intrări

2 definiții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STRICĂȚÍRE s. f. v. stricăți. [DAR]

stricățí, stricățésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.

Intrare: stricățire
stricățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricățire
  • stricățirea
plural
  • stricățiri
  • stricățirile
genitiv-dativ singular
  • stricățiri
  • stricățirii
plural
  • stricățiri
  • stricățirilor
vocativ singular
plural
Intrare: stricăți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stricăți
  • stricățire
  • stricățit
  • stricățitu‑
  • stricățind
  • stricățindu‑
singular plural
  • stricățește
  • stricățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricățesc
(să)
  • stricățesc
  • stricățeam
  • stricății
  • stricățisem
a II-a (tu)
  • stricățești
(să)
  • stricățești
  • stricățeai
  • stricățiși
  • stricățiseși
a III-a (el, ea)
  • stricățește
(să)
  • stricățească
  • stricățea
  • stricăți
  • stricățise
plural I (noi)
  • stricățim
(să)
  • stricățim
  • stricățeam
  • stricățirăm
  • stricățiserăm
  • stricățisem
a II-a (voi)
  • stricățiți
(să)
  • stricățiți
  • stricățeați
  • stricățirăți
  • stricățiserăți
  • stricățiseți
a III-a (ei, ele)
  • stricățesc
(să)
  • stricățească
  • stricățeau
  • stricăți
  • stricățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)