2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stricăți af, a [At: DR. II, 439 / Pl: ~ele / E: stricat + -ică] 1-3 Stricățel (1-3).

STRICĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat2 (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.

stricățel, ~ea a [At: DR. II, 439 / Pl: ~ei, ~ele / E: stricat + -el] 1 (Hip) Puțin stricat2. 2 (Hip) (Cam) corupt. 3 (Pop; cu determinarea „de vărsat”) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).

STRICĂȚEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.

STRICĂȚÉL, -ÍCĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat; cu moravuri corupte. ♦ Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului negru). Foaie verde de-un agud, Cîte puice am avut Numai una mi-am lăsat, Stricățică de varsat. ȘEZ. I 212. Că mi-e badea fermecat. Dar cine l-au fermecat?... O nevastă cu barbat, Stricățică de varsat Și cu haz la sărutat. SEVASTOS, C. 46.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!stricățél adj. m., pl. stricățéi; f. stricățícă, pl. stricățéle

stricățél adj. m., pl. stricățéi; f. sg. stricățícă/stricățeá, pl. stricățéle

Intrare: stricățică
stricățică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stricățel
stricățel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricățel
  • stricățelul
  • stricățelu‑
  • stricățea
  • stricăți
  • stricățeaua
  • stricățica
plural
  • stricăței
  • stricățeii
  • stricățele
  • stricățelele
genitiv-dativ singular
  • stricățel
  • stricățelului
  • stricățele
  • stricățelei
plural
  • stricăței
  • stricățeilor
  • stricățele
  • stricățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stricățel

  • 1. Diminutiv al lui stricat; (cam) depravat, corupt.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. popular Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Foaie verde de-un agud, Cîte puice am avut Numai una mi-am lăsat, Stricățică de varsat. ȘEZ. I 212.
        surse: DLRLC
      • Că mi-e badea fermecat. Dar cine l-au fermecat?... O nevastă cu barbat, Stricățică de varsat Și cu haz la sărutat. SEVASTOS, C. 46.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Strica + sufix -ățel.
    surse: DEX '98 DEX '09