2 intrări

2 definiții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stricățésc, stricățeáscă, s.m. și f. art. (reg. și fam.) persoană tânără căreia îi place viața ușoară.

stricățí, stricățésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.

Intrare: stricățesc
stricățesc substantiv masculin
substantiv masculin (M17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricățesc
  • stricățescul
  • stricățescu‑
plural
  • stricățești
  • stricățeștii
genitiv-dativ singular
  • stricățesc
  • stricățescului
plural
  • stricățești
  • stricățeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: stricăți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stricăți
  • stricățire
  • stricățit
  • stricățitu‑
  • stricățind
  • stricățindu‑
singular plural
  • stricățește
  • stricățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricățesc
(să)
  • stricățesc
  • stricățeam
  • stricății
  • stricățisem
a II-a (tu)
  • stricățești
(să)
  • stricățești
  • stricățeai
  • stricățiși
  • stricățiseși
a III-a (el, ea)
  • stricățește
(să)
  • stricățească
  • stricățea
  • stricăți
  • stricățise
plural I (noi)
  • stricățim
(să)
  • stricățim
  • stricățeam
  • stricățirăm
  • stricățiserăm
  • stricățisem
a II-a (voi)
  • stricățiți
(să)
  • stricățiți
  • stricățeați
  • stricățirăți
  • stricățiserăți
  • stricățiseți
a III-a (ei, ele)
  • stricățesc
(să)
  • stricățească
  • stricățeau
  • stricăți
  • stricățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)