9 definiții pentru stres

STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Termen general utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori îmbolnăviri grave; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului ființelor de un factor de mediu. 2. (Geol.) Presiune laterală tangențială care se produce in sinclinale și determină formarea cutelor muntoase. – Din engl., fr. stress.

STRES, stresuri, s. n. 1. (Med.) Nume dat oricărui factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; p. ext. efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. 2. (Geol.) Presiune laterală tangențială care se produce în sinclinale și determină formarea cutelor muntoase. – Din engl., fr. stress.

stres s. n., pl. strésuri

STRES s.n. 1. Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază. 2. Efort, încordare, tensiune neuropsihică. ♦ Ansamblu de perturbații organice sau psihice. 3. (Geol.) Presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. [Scris și stress. / < engl., fr. stress].

STRES s. n. 1. stare de încordare sau tensiune neuropsihică. 2. ansamblu de perturbații organice și psihice provocate de factori agresori variați; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază. 3. (geol.) presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. (< engl., fr. stress)

STRES ~uri n. Stare patologică constând în supraîncordarea unui organism viu, când asupra lui acționează factori negativi puternici. /<engl., fr. stress


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

stres s.n. (med.; anglicism) ♦ 1. Nume dat oricărui factor care provoacă organismului uman o reacție anormală ◊ „Stress-ul modern [...] Psihiatri de seamă, doctori și psihologi [...] vor examina probleme ale combaterii stress-ului modern.” I.B. 13 VI 74 p. 4. ◊ „Cântărețul rege al rock-ului, ca să scape de stress-ul modului de viață american, s-a decis să cumpere o proprietate la distanța de 385000 km.” Săpt. 20 XII 74 p. 5. ♦ 2. Răspuns al organismului la factorii de mediu care constituie o agresiune ◊ „Alături de nicotină, alcool, stress și grăsimi, zahărul constituie unul din cei mai periculoși factori de risc ai bolii cardiace.” R.l. 11 IX 75 p. 6; v. și psihofiziolog [scris și stres; pron. greșit ștres] (din engl. stress; cf. fr. stress; PR 1950; Th. Hristea în LR 3/72 p. 197, atestare din 1971; DM; DEX, DN3)

STRES DE ZBOR/AERONAUTIC, solicitare neuropshică exercitată de activitatea de zbor, care duce la desincronizarea bioritmului, implicând sistemul simpatic.

Intrare: stres

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stres stresul
plural stresuri stresurile
genitiv-dativ singular stres stresului
plural stresuri stresurilor
vocativ singular
plural