5 definiții pentru streleț strileț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

streleț sm [At: M. COSTIN, O. 160 / V: ~lit[1], ~ril~ / A și: streleț / Pl: ~i / E: rs стрелец] 1 (În epoca feudală, în țările române) Soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători (arcași). 2 Soldat dintr-un vechi corp de infanterie (cu funcții polițienești) care forma garda țarului în Rusia, în sec. XVI-XVII.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: streliț LauraGellner

STRELEȚ s. m. (Mold.) Soldat dintr-un corp de vînători. Mai lesne strelelului a nemeri o vrabie decît pe un om călare, M. COSTIN. Strelețul, arcul frîngînd, ținta nu lovască. CANTEMIR, IST. Atunce au ieșit si Mihai-Vodă cu seimenii si cu streleții, adecă vînătorii ce ave. NECULCE. Etimologie: rus. strelec.

streliț[1] sm vz streleț

  1. În definiția principală, această varianță este tipărită: strelit LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

streléț, streléți, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători arcași (în Țările române). 2. soldat din garda țarului în Rusia.

Intrare: streleț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streleț
  • strelețul
  • strelețu‑
plural
  • streleți
  • streleții
genitiv-dativ singular
  • streleț
  • strelețului
plural
  • streleți
  • streleților
vocativ singular
plural
strileț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)