4 intrări
60 de definiții
din care- explicative (44)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
- etimologice (2)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strajnec2, ~ă a vz strașnic
strajnec1 sm vz strajnic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, puternic; extraordinar, nemaipomenit. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strajnic2 sm vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strajnic4, ~ă a vz strașnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strajnic1 sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic2 (2). 2 Sergent major polonez. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strașnic, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/12 / V: ~rajn~, (înv) ~ajnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl страшьнъ] 1-2 a, av (Pfm) Teribil. 3-4 a, av (Pex) Necruțător (1-2). 5 av (Mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Rău. 6-7 a, av (Asr; d. oameni) Sever2 (3). 8 a (Rar; d. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Sever2 (6). 9 a (D. tratate, hotărâri, reguli, judecăți etc.) Sever2 (7). 10-11 a, av (Pfm; în raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar (1-2). 12 s (Înv) Divinitatea ca judecător. 13-14 a, av (D. voce, sunete, zgomote etc.) Puternic. 15-16 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) Puternic. 17 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Puternic. 18 sm Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care crește, de obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane Si: (reg) ferigă (11), ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, ferigă-vărgată, ferigea-vânătă, feriguță, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului, pocitoc, teișor (8) (Asplenium trichomanes). 19 sf (Bot; reg) Jabdie (Polytrichum commune). 20 sf (Mun; îf strașnică) Dungă îngustă care se țese la velință între dungile mai late.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străjiac, ~ă smf vz strâjnic corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străjnec sm vz strâjnic corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străjniac[1], ~ă sm vz strâjnic[2] corectat(ă)
- În definiția principală, această variantă nu este consemnată; posibil să fie vorba de varianta străjuiac, pentru care lipsește în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner
- În original, tipărit incorect: vz străjnic1 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
străjnic[1] sm vz strâjnic[2] corectat(ă)
- În original, accentuat incorect: străjnic. O confirmă definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner
- În original, tipărit incorect: vz străjnic1 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâjâiac, ~ă[1] smf vz strâjnic
- În definiția principală, această variantă este tipărită: străjâiac — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâjiac sm vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâjnec sm vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâjnic [At: FL. D. (1693), 72v/11 / V: (îrg) ~răj~, ~rejnică sf, ~rij~, (înv) ~răjiac, ~răjnec sm, (reg) ~rajnic sm, ~rașnică sf, ~răjâiac, ~răjuiac, ~rășnic, ~jâiac, ~jiac, ~nec sm, ~iță sf, ~ânjic, ~âsnic sm, ~âșnic, ~rijnec sm, ~rujâiac[1], ~rușnic sm, trujnică sf / Pl: ~ici, ~ice și ~ici sf / E: ns cf vsl стрижикъ] 1 smf (Îvp) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an până la trei ani Vz cârlan, mânz, mânză, noaten, tretin. 2 sm (Zlg; rar) Berbec (1).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: strujâlac — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâșnic2, ~ă smf vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strâșnic1 sn [At: LEXIC REG. II, 93 / Pl: ~ice / E: nct] (Mol) „Gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strijiac[1], ~ă smf vz strâjnic
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strijnec sm vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strijnic, ~ă smf vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strujâlac[1] sm vz strâjnic
- În definiția principală, această variantă este tipărită: strujâiac — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strușnic1 sm vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trujnică sf vz strâjnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trușnic sn [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / V: (reg) st~, trâjn~, ~nec / Pl: ~ice / E: nct] (Mol; Trs) 1 Tescovină (4). 2 Mâncare fiartă prea tare. 3 Mămăligă vârtoasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRAJNIC, -Ă adj. v. strașnic3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRAȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adj. 1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. 3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. – Variantă: strajnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRAȘNIC1 adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, grozav, teribil. Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus, grozav. Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -e, s. m. și f. (Învechit și regional) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
STRAȘNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel ~. 2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger ~. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină ~că. /<sl. strašinu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRÂJNIC ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRÎJNIC, -Ă s. m. și f. (Ban., Trans. SE) Mînz(ă) între 1 și 3 ani; noaten(ă). Aceaea fiară iaste de mare ca un strîjnic. FL. D 1693. Equula. Strisnika. Kancza csitko. LEX. MARS., 203; cf. COSM. 1693-1703, 72v. Etimologie: sl. strižĭnikŭ.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strașnic a. 1. sever: oștire supusă la disciplină strașnică BĂLC.; 2. fam. grozav: o bătaie strașnică. [Slav. STKAȘĬNIKŬ, om grozav (din STAȘĬNŬ, teribil)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) strájnic, V. strașnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strîjnic, -ă s. (vsl. strižĭnikŭ, tuns; rus. strigúnŭ, strîjnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Cîrlan, mînz (orĭ mînză) de 1-2 anĭ (căruĭa i s’a tuns coama). – Și strîșnic și strujnic. V. noaten.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strîșnic, V. stîjnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strúșnic, V. trușnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trúșnic și strúșnic n., pl. e (cp. cu torohină și cu rus. truhá, fîn mărunt, semințe din fîn; sîrb. trušni hljeb, trušnica, pîne de pîsat; bg. trušniĭa, conserve vegetale în oțet. V. trohot). Mold. la munte. Rămășiță de semințe din care s’a scos uleĭu. Plăcintă făcută din această rămășiță. Crint. – În Trans. trușnec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
strașnic1 adj. m., pl. strașnici; f. strașnică, pl. strașnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strașnic1 adj. m., pl. strașnici; f. strașnică, pl. strașnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strașnic adj. m., s. m., pl. strașnici; f. sg. strașnică, pl. strașnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strașnic
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
strașnic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRAJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRAȘNIC adj. 1. v. cumplit. 2. v. puternic. 3. v. zdravăn. 4. v. bun. 5. v. riguros.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRÂJNIC s. v. noaten.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strajnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRAȘNIC adj. 1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 2. aprig, intens, mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger ~.) 3. grozav, teribil, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strîns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strîjnic s. v. NOATEN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
strașnic (-că), adj. – 1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. Sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. strașnic, s. m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, s. f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strajnic, strajnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strâjnic, strâjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strâșnic, strâșnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strașnic, strașnicăadjectiv
- 1. Exprimă ideea de superlativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Foarte bun; foarte mare; foarte puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extraordinar minunat nemaipomenit
- Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. DLRLC
- Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. DLRLC
- Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. DLRLC
- Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
-
- 1.2. Cumplit, grozav, puternic, teribil, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cumplit grozav puternic teribil înfiorător îngrozitor înspăimântător
- Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. DLRLC
- Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. DLRLC
-
- Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. DLRLC
- Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. DLRLC
- Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- strašĭnŭ DEX '98 DEX '09
strașnicadverb
-
- Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. DLRLC
- Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
- Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
- O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
-
- 2. Legat de un adjectiv prin prepoziția „de”, exprimă ideea de superlativ: extraordinar, foarte, grozav, nespus. DEX '09 DLRLCsinonime: extraordinar foarte grozav nespus
- Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. DLRLC
- Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. DLRLC
- Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
-
etimologie:
- strašĭnŭ DEX '98 DEX '09
strâjnic, strâjnicisubstantiv masculin strâjnică, strâjnicesubstantiv feminin
-
- A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20. DLRLC
-
etimologie:
- strižĩnikŭ DLRM