4 intrări

60 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strajnec2, ~ă a vz strașnic

STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, puternic; extraordinar, nemaipomenit. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

strajnic1 sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic2 (2). 2 Sergent major polonez. corectat(ă)

strașnic, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/12 / V: ~rajn~, (înv) ~ajnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl страшьнъ] 1-2 a, av (Pfm) Teribil. 3-4 a, av (Pex) Necruțător (1-2). 5 av (Mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Rău. 6-7 a, av (Asr; d. oameni) Sever2 (3). 8 a (Rar; d. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Sever2 (6). 9 a (D. tratate, hotărâri, reguli, judecăți etc.) Sever2 (7). 10-11 a, av (Pfm; în raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar (1-2). 12 s (Înv) Divinitatea ca judecător. 13-14 a, av (D. voce, sunete, zgomote etc.) Puternic. 15-16 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) Puternic. 17 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Puternic. 18 sm Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care crește, de obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane Si: (reg) ferigă (11), ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, ferigă-vărgată, ferigea-vânătă, feriguță, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului, pocitoc, teișor (8) (Asplenium trichomanes). 19 sf (Bot; reg) Jabdie (Polytrichum commune). 20 sf (Mun; îf strașnică) Dungă îngustă care se țese la velință între dungile mai late.

străjniac[1], sm vz strâjnic[2] corectat(ă)

  1. În definiția principală, această variantă nu este consemnată; posibil să fie vorba de varianta străjuiac, pentru care lipsește în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 LauraGellner

străjnic[1] sm vz strâjnic[2] corectat(ă)

  1. În original, accentuat incorect: străjnic. O confirmă definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 LauraGellner

strâjâiac, ~ă[1] smf vz strâjnic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: străjâiac LauraGellner

strâjnic [At: FL. D. (1693), 72v/11 / V: (îrg) ~răj~, ~rejnică sf, ~rij~, (înv) ~răjiac, ~răjnec sm, (reg) ~rajnic sm, ~rașnică sf, ~răjâiac, ~răjuiac, ~rășnic, ~jâiac, ~jiac, ~nec sm, ~iță sf, ~ânjic, ~âsnic sm, ~âșnic, ~rijnec sm, ~rujâiac[1], ~rușnic sm, trujnică sf / Pl: ~ici, ~ice și ~ici sf / E: ns cf vsl стрижикъ] 1 smf (Îvp) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an până la trei ani Vz cârlan, mânz, mânză, noaten, tretin. 2 sm (Zlg; rar) Berbec (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: strujâlac LauraGellner

strâșnic2, ~ă smf vz strâjnic

strâșnic1 sn [At: LEXIC REG. II, 93 / Pl: ~ice / E: nct] (Mol) „Gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul”.

strijiac[1], smf vz strâjnic

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

strujâlac[1] sm vz strâjnic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: strujâiac LauraGellner

trușnic sn [At: CONV. LIT. XLIV2, 268 / V: (reg) st~, trâjn~, ~nec / Pl: ~ice / E: nct] (Mol; Trs) 1 Tescovină (4). 2 Mâncare fiartă prea tare. 3 Mămăligă vârtoasă.

STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

STRAȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adj. 1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. 3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. – Variantă: strajnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adj.

STRAȘNIC1 adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, grozav, teribil. Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus, grozav. Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55.

STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -e, s. m. și f. (Învechit și regional) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20.

STRÎJNIC, -Ă, strîjnici, -ce, s. m. și f. (Înv. și reg.) Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. – Slav (v. sl. strižĩnikŭ).

STRAȘNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel ~. 2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger ~. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină ~că. /<sl. strašinu

STRÂJNIC ~ci m. pop. Cal de la unu până la trei ani, neînvățat cu tracțiunea; mânzoc. /cf. sl. strižniku

STRÎJNIC, -Ă s. m. și f. (Ban., Trans. SE) Mînz(ă) între 1 și 3 ani; noaten(ă). Aceaea fiară iaste de mare ca un strîjnic. FL. D 1693. Equula. Strisnika. Kancza csitko. LEX. MARS., 203; cf. COSM. 1693-1703, 72v. Etimologie: sl. strižĭnikŭ.

strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].

strașnic a. 1. sever: oștire supusă la disciplină strașnică BĂLC.; 2. fam. grozav: o bătaie strașnică. [Slav. STKAȘĬNIKŬ, om grozav (din STAȘĬNŬ, teribil)].

strâjnic m. Mold. cârlan căruia s’a tuns coama. [Slav, STRIJĬNIKŬ, tuns].

1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.

1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest).

strîjnic, -ă s. (vsl. strižĭnikŭ, tuns; rus. strigúnŭ, strîjnic. V. strigă 2). Mold. Ban. Cîrlan, mînz (orĭ mînză) de 1-2 anĭ (căruĭa i s’a tuns coama). – Și strîșnic și strujnic. V. noaten.

trúșnic și strúșnic n., pl. e (cp. cu torohină și cu rus. truhá, fîn mărunt, semințe din fîn; sîrb. trušni hljeb, trušnica, pîne de pîsat; bg. trušniĭa, conserve vegetale în oțet. V. trohot). Mold. la munte. Rămășiță de semințe din care s’a scos uleĭu. Plăcintă făcută din această rămășiță. Crint. – În Trans. trușnec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strașnic1 adj. m., pl. strașnici; f. strașnică, pl. strașnice

strașnic1 adj. m., pl. strașnici; f. strașnică, pl. strașnice

strașnic adj. m., s. m., pl. strașnici; f. sg. strașnică, pl. strașnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRAJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

STRAȘNIC adj. 1. v. cumplit. 2. v. puternic. 3. v. zdravăn. 4. v. bun. 5. v. riguros.

strajnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER.

STRAȘNIC adj. 1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 2. aprig, intens, mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger ~.) 3. grozav, teribil, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strîns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strașnic (-că), adj.1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. Sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. strașnic, s. m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; strășnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, s. f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv.

strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strajnic, strajnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.

strâjnic, strâjnică, s.m. și f. 1. (înv. și pop.) mânz, cârlan, mânză, noaten, tretin. 2. (reg.) berbec.

strâșnic, strâșnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul.

Intrare: strajnic
strajnic1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strajnic
  • strajnicul
  • strajnicu‑
plural
  • strajnici
  • strajnicii
genitiv-dativ singular
  • strajnic
  • strajnicului
plural
  • strajnici
  • strajnicilor
vocativ singular
plural
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strașnic (adj.)
strașnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strașnic
  • strașnicul
  • strașnicu‑
  • strașnică
  • strașnica
plural
  • strașnici
  • strașnicii
  • strașnice
  • strașnicele
genitiv-dativ singular
  • strașnic
  • strașnicului
  • strașnice
  • strașnicei
plural
  • strașnici
  • strașnicilor
  • strașnice
  • strașnicelor
vocativ singular
plural
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strajnic2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strajnic
  • strajnicul
  • strajnicu‑
  • strajnică
  • strajnica
plural
  • strajnici
  • strajnicii
  • strajnice
  • strajnicele
genitiv-dativ singular
  • strajnic
  • strajnicului
  • strajnice
  • strajnicei
plural
  • strajnici
  • strajnicilor
  • strajnice
  • strajnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: strașnic (adv.)
strașnic3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • strașnic
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strâjnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicul
  • strâjnicu‑
plural
  • strâjnici
  • strâjnicii
genitiv-dativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicului
plural
  • strâjnici
  • strâjnicilor
vocativ singular
plural
strașnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trujnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strujâlac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjâiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjniac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâșnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicul
  • strâșnicu‑
plural
  • strâșnice
  • strâșnicele
genitiv-dativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicului
plural
  • strâșnice
  • strâșnicelor
vocativ singular
plural
strejnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strușnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strașnic, strașnicăadjectiv

  • 1. Exprimă ideea de superlativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Foarte bun; foarte mare; foarte puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. DLRLC
      • format_quote Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. DLRLC
      • format_quote Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. DLRLC
      • format_quote Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
    • 1.2. Cumplit, grozav, puternic, teribil, înfiorător, îngrozitor, înspăimântător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. DLRLC
      • format_quote Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. DLRLC
      • 1.2.1. Foarte sever, foarte aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. DLRLC
        • format_quote Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. DLRLC
        • format_quote Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. DLRLC
etimologie:

strașnicadverb

  • 1. (Foarte) tare, (foarte) mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. DLRLC
    • format_quote Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
    • format_quote Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
    • format_quote O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
  • 2. Legat de un adjectiv prin prepoziția „de”, exprimă ideea de superlativ: extraordinar, foarte, grozav, nespus. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. DLRLC
    • format_quote Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. DLRLC
    • format_quote Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
etimologie:

strâjnic, strâjnicisubstantiv masculin
strâjnică, strâjnicesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Cal (sau iapă) între unu și trei ani, neînvățat la ham. DLRLC
    • format_quote A doua zi, cînd se crăpa de ziuă, înham... cum ne-nțelesesem, amîndoi strîjnicii la tîrlia mea, că era mai încăpătoare. VLAHUȚĂ, CL. 20. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.