2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stragalíe, V. străgălie.

STRANGALÍE s. f. v. străgălie.

STRANGALÍE s. f. v. străgălie.

STRANGALÍE s. f. v. străgălie.

STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. (Pop.) 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá.

STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalíe s. f.] – Din ngr. strangaliá.

STRĂGĂLÍE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia unui car, pentru a împiedica frecarea roții de podul carului. 2. (Mai ales la pl.) Podoabe la hamuri, zurgălăi. (Cu pronunțare regională) Șeaua-i luce-n aurel, Scările-i în argințel, Iar biciul cu măciuliă Și frîul cu străgăliă. TEODORESCU, P. P. 20. – Variantă: strangalíe (PSMFILE, I. C. 130) s. f.

străgălie f. cerculeț de fier pe lângă capătul osiei (spre a împiedica frecarea câpățânei cu umărul podului). [Origina necunoscută].

străgălíe și stragalíe f. (ngr. strangaliá, laț, frînghie. V. strangulez. Cp. cu păpădie). Discu de fer care se pune între roată și partea groasă a osiiĭ ca să împedece roaderea osiĭ. Discu de fer saŭ de gumă de la zabală: străgăliile zabaleĭ (Chir. Grănic.). Discurile (roatele, cercurile) pliteĭ (Trans. sud). Discu învîrtitor din mijlocu mesei olaruluĭ. – Și rastagalíe. În Trans. și ristigoálă, pl. e. V. șaĭbă, spogîrniceală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străgălíe (pop.) s. f., art. străgălía, g.-d. art. străgălíei; pl. străgălíi, art. străgălíile

străgălíe s. f., art. străgălía, g.-d. art. străgălíei; pl. străgălíi, art. străgălíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂGĂLÍE s. (TEHN.) (reg.) rândunică, țăcălie. (~ la car, căruță.)

STRĂGĂLIE s. (TEHN.) (reg.) rîndunlcă, țăcălie. (~ la car, căruță.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban).

Intrare: stragalie
stragalie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străgălie
străgălie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străgălie
  • străgălia
plural
  • străgălii
  • străgăliile
genitiv-dativ singular
  • străgălii
  • străgăliei
plural
  • străgălii
  • străgăliilor
vocativ singular
plural
strangalie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strangalie
  • strangalia
plural
  • strangalii
  • strangaliile
genitiv-dativ singular
  • strangalii
  • strangaliei
plural
  • strangalii
  • strangaliilor
vocativ singular
plural