2 intrări

  • strașnic (adj.) strajnec
  • strâjnic strașnică străjiac străjnec străjnic strâjiac strâjnec strâjniță strâșnic strejnică strijiac strijnec strijnic

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strașnică sf vz strâjnic[1] corectată

  1. În original, tipărit: vz strâșnic, care te trimite la cuv. strâjnic, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

STRÁȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, puternic; extraordinar, nemaipomenit. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

strajnec2, ~ă a vz strașnic

strajnic4, ~ă a vz strașnic

strașnic, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/12 / V: ~rajn~, (înv) ~ajnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl страшьнъ] 1-2 a, av (Pfm) Teribil. 3-4 a, av (Pex) Necruțător (1-2). 5 av (Mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Rău. 6-7 a, av (Asr; d. oameni) Sever2 (3). 8 a (Rar; d. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Sever2 (6). 9 a (D. tratate, hotărâri, reguli, judecăți etc.) Sever2 (7). 10-11 a, av (Pfm; în raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar (1-2). 12 s (Înv) Divinitatea ca judecător. 13-14 a, av (D. voce, sunete, zgomote etc.) Puternic. 15-16 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) Puternic. 17 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Puternic. 18 sm Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care crește, de obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane Si: (reg) ferigă (11), ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, ferigă-vărgată, ferigea-vânătă, feriguță, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului, pocitoc, teișor (8) (Asplenium trichomanes). 19 sf (Bot; reg) Jabdie (Polytrichum commune). 20 sf (Mun; îf strașnică) Dungă îngustă care se țese la velință între dungile mai late.

străjniac[1], sm vz strâjnic[2] corectată

  1. În definiția principală, această variantă nu este consemnată; posibil să fie vorba de varianta străjuiac, pentru care lipsește în MDA2 o referință încrucișată — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 LauraGellner

străjnic[1] sm vz strâjnic[2] corectată

  1. În original, accentuat incorect: străjnic. O confirmă definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner
  2. În original, tipărit incorect: vz străjnic1 LauraGellner

strâjâiac, ~ă[1] smf vz strâjnic

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: străjâiac LauraGellner

strâjnic [At: FL. D. (1693), 72v/11 / V: (îrg) ~răj~, ~rejnică sf, ~rij~, (înv) ~răjiac, ~răjnec sm, (reg) ~rajnic sm, ~rașnică sf, ~răjâiac, ~răjuiac, ~rășnic, ~jâiac, ~jiac, ~nec sm, ~iță sf, ~ânjic, ~âsnic sm, ~âșnic, ~rijnec sm, ~rujâiac, ~rușnic sm, trujnică sf / Pl: ~ici, ~ice și ~ici sf / E: ns cf vsl стрижикъ] 1 smf (Îvp) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an până la trei ani Vz cârlan, mânz, mânză, noaten, tretin. 2 sm (Zlg; rar) Berbec (1).

strâjniță sf vz strâjnic

strâșnic2, ~ă smf vz strâjnic

strâșnic1 sn [At: LEXIC REG. II, 93 / Pl: ~ice / E: nct] (Mol) „Gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul”.

strijiac[1], smf vz strâjnic

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: strașnic (adj.)
strașnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strașnic
  • strașnicul
  • strașnicu‑
  • strașnică
  • strașnica
plural
  • strașnici
  • strașnicii
  • strașnice
  • strașnicele
genitiv-dativ singular
  • strașnic
  • strașnicului
  • strașnice
  • strașnicei
plural
  • strașnici
  • strașnicilor
  • strașnice
  • strașnicelor
vocativ singular
plural
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strâjnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicul
  • strâjnicu‑
plural
  • strâjnici
  • strâjnicii
genitiv-dativ singular
  • strâjnic
  • strâjnicului
plural
  • strâjnici
  • strâjnicilor
vocativ singular
plural
strașnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâjniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâșnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicul
  • strâșnicu‑
plural
  • strâșnice
  • strâșnicele
genitiv-dativ singular
  • strâșnic
  • strâșnicului
plural
  • strâșnice
  • strâșnicelor
vocativ singular
plural
strejnică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strijnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)