2 intrări

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străjan sm vz străjer

STRĂJÉR, -Ă, străjeri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. (Înv.) Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar.

STREJÁR s. m. v. străjer.

străjar1[1] sm vz stejar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

străjer, ~ă [At: MOXA / V: (îvp) ~jar, ~rejar, (reg) ~jan / Pl: ~i, ~e / E: strajă + -ar] 1 sm Locuitor de la graniță (din Moldova) care era însărcinat cu paza frontierei țării în regiunile de munte Si: plăieș, strajă (15). 2 sm (Îvp; pgn) Paznic. 3 sm (Înv) Străjuitor (1). 4 sm (Îvr; îc) ~rejar-major-general Șeful avangărzii. 5 smf Membru al străjeriei. 6 sm Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor.

STRĂJÉR, -Ă, străjeri, -e, subst. 1. S. m. Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar.

STRĂJÉR, străjeri, s. m. Paznic, santinelă. De jos sună o poruncă. Toți străjerii, pe podinele lor, se înturnară cu fața la palat. SADOVEANU, F. J. 409. Cîte un pahar de rachiu fu împărțit la fiecare străjer. GANE, N. I 161. În zori de zi străjerul vestește pe-un străin. COȘBUC, P. I 160. Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, O. A. 166. ◊ Fig. Mai trăiești și-ți merge bine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. COȘBUC, P. I 260. Lîngă piatra celei gropi Tu să-mi pui străjeri doi plopi. BELDICEANU, P. 101. – Variantă: (învechit) strejár, strejari (DAVILA, V. V. 95, ISPIRESCU, L. 117, ODOBESCU, S. III 110), s. m.

STRĂJÉR ~i m. 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării și se angaja să le păzească în schimbul unor privilegii; plăieș. 2) Persoană care are sarcina de a străjui ceva sau pe cineva; paznic. /strajă + suf. ~ar

străjer (străjar) m. paznic: un străjer îl întreabă CR. [Șerb. STRAJAR, gardian].

străjér m. (d. strajă; bg. sîrb. stražar). Est. Păzitor, paznic, santinelă. Tînăr care face parte din organizațiunea numită „Straja Țăriĭ”, p. apărarea patriiĭ. – Fem. străjereásă, pl. ese (fals străjeră!). – L. V. strejár.

strejár, strejuĭésc, V. străjer, străjuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străjér s. m., pl. străjéri

străjér s. m., pl. străjéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂJÉR s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.

STRĂJÉR s. 1. v. paznic. 2. v. plăieș.

străjer s. v. PAZĂ. SANTINELĂ. STRAJĂ. VEGHE.

STRĂJER s. 1. pază, paznic, păzitor, strajă, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 2. (IST.) plăieș, (pop.) strajă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Străj/an, -er, Străzăști v. Strajă 2 – 3.

Intrare: Străjan
Străjan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Străjan
Intrare: străjer
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străjer
  • străjerul
  • străjeru‑
plural
  • străjeri
  • străjerii
genitiv-dativ singular
  • străjer
  • străjerului
plural
  • străjeri
  • străjerilor
vocativ singular
  • străjerule
  • străjere
plural
  • străjerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strejar
  • strejarul
  • strejaru‑
plural
  • strejari
  • strejarii
genitiv-dativ singular
  • strejar
  • strejarului
plural
  • strejari
  • strejarilor
vocativ singular
  • strejarule
  • strejare
plural
  • strejarilor
străjan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străjar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

străjer, -ă străjeră strejar străjan străjar

  • 1. în Evul Mediu Moldova Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale.
    surse: DEX '09 sinonime: plăieș
    • exemple
      • De jos sună o poruncă. Toți străjerii, pe podinele lor, se înturnară cu fața la palat. SADOVEANU, F. J. 409.
        surse: DLRLC
      • Cîte un pahar de rachiu fu împărțit la fiecare străjer. GANE, N. I 161.
        surse: DLRLC
      • În zori de zi străjerul vestește pe-un străin. COȘBUC, P. I 160.
        surse: DLRLC
      • Străjerul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, O. A. 166.
        surse: DLRLC
      • figurat Mai trăiești și-ți merge bine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de cînd n-am stat, Ulmule, sub tine. COȘBUC, P. I 260.
        surse: DLRLC
      • figurat Lîngă piatra celei gropi Tu să-mi pui străjeri doi plopi. BELDICEANU, P. 101.
        surse: DLRLC
  • 2. Tânăr care aparținea străjeriei.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Femininul se folosește numai pentru sensul (2.).
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Strajă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98