2 intrări

  • străfiga străfia străfida străfina străfita străviga strefeda strefia strefiga
  • străfin

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străfina v vz străfiga1

străfiga1 [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 112 / V: ~ia, ~ida, ~ina, ~ita, ~ăviga, ~refeda, ~refia, ~ref~, trăfiga / Pzi: străfig, ~ighez / E: ns cf strănuta] 1 vi (Pop; d. oameni și d. cai) A strănuta (1). 2 vi (Reg) A sughița. 3 vi (Reg; d. cai) A sforăi (3). 4 vi A necheza. 5 vt (Reg) A scuipa (ceea ce era gata să înghită).

străfiga2 vt [At: MAT. FOLK. 627 / Pzi: străfig / E: stră- + [în]fig] (Reg) A străpunge (2).

străfin, ~ă a [At: GALACTION, ap. IORDAN, L. R. A. 211 / Pl: ~i, ~e / E: stră- + fin] (Nob) Extrafin (3).

STRĂFIGÁ, străfíg, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A strănuta. Arapul odată străfigă de răsună odaia. I. CR. VI 334. 2. (Despre cai) A sforăi, a necheza. Tabac... La nas murgului pus-ai, Și murgul că-mi străfiga. PĂSCULESCU, L. P. 159.

STRĂFIGÁ2, străfíg, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa.

STRĂFIGÁ1, străfíg, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige.

străfigà v. a strănuta (provincialism oltenesc). [Origină necunoscută].

străfíg, a -á v. intr. (stră- și fig de orig. neșt. dar latină). Mold. (Șez. 32.76) Olt. Ban. Strănut. V. tr. Arunc ceĭa ce era aproape să’nghit. – Și -idá, -itá și -iá.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂFIGÁ vb. v. necheza, râncheza, strănuta.

STRĂFÍN adj. v. extrafin, superfin.

străfiga vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. STRĂNUTA.

străfin adj. v. EXTRAFIN. SUPERFIN.

arată toate definițiile

Intrare: străfiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfiga
  • străfigare
  • străfigat
  • străfigatu‑
  • străfigând
  • străfigându‑
singular plural
  • străfi
  • străfigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfig
(să)
  • străfig
  • străfigam
  • străfigai
  • străfigasem
a II-a (tu)
  • străfigi
(să)
  • străfigi
  • străfigai
  • străfigași
  • străfigaseși
a III-a (el, ea)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfiga
  • străfigă
  • străfigase
plural I (noi)
  • străfigăm
(să)
  • străfigăm
  • străfigam
  • străfigarăm
  • străfigaserăm
  • străfigasem
a II-a (voi)
  • străfigați
(să)
  • străfigați
  • străfigați
  • străfigarăți
  • străfigaserăți
  • străfigaseți
a III-a (ei, ele)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfigau
  • străfiga
  • străfigaseră
străfia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străviga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefiga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străfin
străfin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străfin
  • străfinul
  • străfinu‑
  • străfi
  • străfina
plural
  • străfini
  • străfinii
  • străfine
  • străfinele
genitiv-dativ singular
  • străfin
  • străfinului
  • străfine
  • străfinei
plural
  • străfini
  • străfinilor
  • străfine
  • străfinelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)