3 intrări

  • stafidă strafidă strafiră strafită străfigă străfiră
  • străfiga străfia străfida străfina străfita străviga strefeda strefia strefiga
  • străfige

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

străfi sf vz stafidă[1] corectată

  1. În original, greșit tipărit: vz strafidă LauraGellner

STAFÍDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafídă s. f.] – Din ngr. stafída.

STRAFÍDĂ s. f. v. stafidă.

STRAFÍDĂ s. f. v. stafidă.

stafi sf [At: BIBLIA (1688), 982/2 / V: (îvp) stra~, (reg) sca~, ~ină, stăf~, stăfige sfp, strafiră, strafită, străf~, străfigă, străfi / Pl: ~de / E: ngr σταφίδα] Boabă uscată și fără semințe a unor specii de struguri (folosită la prepararea unor prăjituri) Si: (reg) poamă, rozinchină.

străfiga2 vt [At: MAT. FOLK. 627 / Pzi: străfig / E: stră- + [în]fig] (Reg) A străpunge (2).

străfiga1 [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 112 / V: ~ia, ~ida, ~ina, ~ita, ~ăviga, ~refeda, ~refia, ~ref~, trăfiga / Pzi: străfig, ~ighez / E: ns cf strănuta] 1 vi (Pop; d. oameni și d. cai) A strănuta (1). 2 vi (Reg) A sughița. 3 vi (Reg; d. cai) A sforăi (3). 4 vi A necheza. 5 vt (Reg) A scuipa (ceea ce era gata să înghită).

STAFÍDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafídă s. f.] – Din ngr. stafídha.

STAFÍDĂ, stafide, s. f. Boabă de strugure uscată (folosită la prepararea unor prăjituri). Ți-am adus nohot și stafide. SADOVEANU, O. I 337. Găseau întotdeauna o pitnguliță cu stafide, cîteva roșcove, covrigi sau bomboane. SAHIA, N. 96. – Variantă: (popular) strafídă (DRĂGHICI, R. 95, ȘEZ. I 37) s. f.

arată toate definițiile

Intrare: stafidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stafi
  • stafida
plural
  • stafide
  • stafidele
genitiv-dativ singular
  • stafide
  • stafidei
plural
  • stafide
  • stafidelor
vocativ singular
plural
strafidă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strafi
  • strafida
plural
  • strafide
  • strafidele
genitiv-dativ singular
  • strafide
  • strafidei
plural
  • strafide
  • strafidelor
vocativ singular
plural
strafiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strafită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfigă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străfiga
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfiga
  • străfigare
  • străfigat
  • străfigatu‑
  • străfigând
  • străfigându‑
singular plural
  • străfi
  • străfigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfig
(să)
  • străfig
  • străfigam
  • străfigai
  • străfigasem
a II-a (tu)
  • străfigi
(să)
  • străfigi
  • străfigai
  • străfigași
  • străfigaseși
a III-a (el, ea)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfiga
  • străfigă
  • străfigase
plural I (noi)
  • străfigăm
(să)
  • străfigăm
  • străfigam
  • străfigarăm
  • străfigaserăm
  • străfigasem
a II-a (voi)
  • străfigați
(să)
  • străfigați
  • străfigați
  • străfigarăți
  • străfigaserăți
  • străfigaseți
a III-a (ei, ele)
  • străfi
(să)
  • străfige
  • străfigau
  • străfiga
  • străfigaseră
străfia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străfita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străviga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strefiga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: străfige
verb (VT664)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străfige
  • străfigere
  • străfigând
  • străfigându‑
singular plural
  • străfige
  • străfigeți
  • străfigeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străfig
(să)
  • străfig
  • străfigeam
a II-a (tu)
  • străfigi
(să)
  • străfigi
  • străfigeai
a III-a (el, ea)
  • străfige
(să)
  • străfi
  • străfigea
plural I (noi)
  • străfigem
(să)
  • străfigem
  • străfigeam
a II-a (voi)
  • străfigeți
(să)
  • străfigeți
  • străfigeați
a III-a (ei, ele)
  • străfig
(să)
  • străfi
  • străfigeau
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)