2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÍ vb. IV v. strâmtora.

STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtorí vb. IV] – Din strâmtoare.

STRÎMTORÁ, strîmtorez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A stingheri mișcările cuiva, a îngrămădi într-un loc strîmt, a băga la strîmtoare; a înghesui, a strînge. [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. ◊ Fig. Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. ♦ A obliga, a sili, a constrînge. (Atestat în forma strimtora) Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. 2. Refl. A se mulțumi cu o viață mai modestă, a-și restrînge cheltuielile. Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. – Variante: (regional) strimtorá vb. I., (învechit) strîmtorí (CONACHI, P. 304) vb. IV.

STRÎMTORÁRE, strîmtorări, s. f. Faptul de a (se) strîmtora. 1. Înghesuire, restrîngere. 2. Fig. Situație grea, încurcătură; lipsă (de bani). Așa în strîmtorare și în neliniște cum am trăit și tot mi-a fost dragă viața. VLAHUȚĂ, O. A. II 287. Am fost părtași la pericole și de bun ajutor la vreme de grea strîmtorare. ODOBESCU, S. III 561. Aici în Paris a fost și e mare neavere și strîmtorare. GHICA, A. 788. – Variantă: (învechit) strîmtoríre (DRĂGHICI, R. 78) s. f.

STRÎMTORÍ vb. IV v. strîmtora.

STRÎMTORÍRE s. f. v. strîmtorare.

A SE STRÂMTORÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. /Din strâmtoare

A STRÂMTORÁ ~éz tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune la strâmtoare. 3) A face să se strâmtoreze. /Din strâmtoare

strâmtorà v. a aduce la strâmtoare.

strîmtoráre f., pl. ărĭ. Nevoĭe de banĭ: a fi în strîmtorare.

strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strâmtorá (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtoreáză

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorắrii; pl. strâmtorắri

strâmtorá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtoréz, 3 sg. și pl. strâmtoreáză

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorării; pl. strâmtorări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMTORÁ vb. v. burduși, constrânge, face, forța, ghemui, gâtui, îndesa, înghesui, îngrămădi, îngusta, obliga, sili, strâmta, sugruma, ticsi.

arată toate definițiile

Intrare: strâmtora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtora
  • strâmtorare
  • strâmtorat
  • strâmtoratu‑
  • strâmtorând
  • strâmtorându‑
singular plural
  • strâmtorea
  • strâmtorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtorez
(să)
  • strâmtorez
  • strâmtoram
  • strâmtorai
  • strâmtorasem
a II-a (tu)
  • strâmtorezi
(să)
  • strâmtorezi
  • strâmtorai
  • strâmtorași
  • strâmtoraseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtora
  • strâmtoră
  • strâmtorase
plural I (noi)
  • strâmtorăm
(să)
  • strâmtorăm
  • strâmtoram
  • strâmtorarăm
  • strâmtoraserăm
  • strâmtorasem
a II-a (voi)
  • strâmtorați
(să)
  • strâmtorați
  • strâmtorați
  • strâmtorarăți
  • strâmtoraserăți
  • strâmtoraseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtorea
(să)
  • strâmtoreze
  • strâmtorau
  • strâmtora
  • strâmtoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strâmtori
  • strâmtorire
  • strâmtorit
  • strâmtoritu‑
  • strâmtorind
  • strâmtorindu‑
singular plural
  • strâmtorește
  • strâmtoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtoresc
  • strâmtoream
  • strâmtorii
  • strâmtorisem
a II-a (tu)
  • strâmtorești
(să)
  • strâmtorești
  • strâmtoreai
  • strâmtoriși
  • strâmtoriseși
a III-a (el, ea)
  • strâmtorește
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtorea
  • strâmtori
  • strâmtorise
plural I (noi)
  • strâmtorim
(să)
  • strâmtorim
  • strâmtoream
  • strâmtorirăm
  • strâmtoriserăm
  • strâmtorisem
a II-a (voi)
  • strâmtoriți
(să)
  • strâmtoriți
  • strâmtoreați
  • strâmtorirăți
  • strâmtoriserăți
  • strâmtoriseți
a III-a (ei, ele)
  • strâmtoresc
(să)
  • strâmtorească
  • strâmtoreau
  • strâmtori
  • strâmtoriseră
Intrare: strâmtorare
strâmtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorare
  • strâmtorarea
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorările
genitiv-dativ singular
  • strâmtorări
  • strâmtorării
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorărilor
vocativ singular
plural
strâmtorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorire
  • strâmtorirea
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririle
genitiv-dativ singular
  • strâmtoriri
  • strâmtoririi
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririlor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)