Definiția cu ID-ul 959339:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÎNS1 adv. 1. (Indică gradul cel mai înalt al unei acțiuni) a) (Pe lîngă verbele «a lega», «a înnoda») Foarte tare (ca să nu se mai poată desface). Dănilă leagă strîns, c-un ștergari gros, de cîlți, ochii și urechile dracului, ca la «baba- oarba». CREANGĂ, P. 55. Trăsei sabia; dar patru alții, ce nu se arătaseră încă, mă apucară pe la spate, îmi luară armele și mă legară strîns. BOLINTINEANU, O. 301. Deci mai lărgind borta aceea iarăși cu altă piatră, i-au pus coadă legîndu-o cu frînghioare, atîta de strîns încît părea că ar fi pironită. DRĂGHICI, R. 53. ◊ Fig. Succesele științei sovietice sînt strîns legate de practica construirii comunismului, de electrificarea țării, de automatizarea proceselor de producție, de creșterea neîncetată a tehnicii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. b) (Pe lîngă alte verbe) Foarte mult, cu toată puterea, puternic. Amîndoi rămîneau în prag și se făceau că-și curăță puștile, ca să nu li se vadă ochii. Zilele acelea i-au apropiat strîns. CAMILAR, N. I 28. O mînă era strîns apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea ce o simțea acolo. EMINESCU, N. 77. Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77. 2. (Rar) Cu strictețe; strict, întocmai. Pepelea i-au împlinit strîns poronca, și nici o casă n-au rămas necălcată și nechemată de dînsul. SBIERA, P. 13.