strănepot, ~oată smf [At: (a. 1644) IORGA, S. D. V, 537 / V: (înv) ~năp~, ~ren~, ~rinip~ / Pl: ~oți, ~oate / E: stră- + nepot] 1 Persoană considerată în raport cu străbunicii. 2 Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică considerat în raport cu bunicii. 3 Copil al nepotului de frate sau de soră considerat în raport cu unchii și mătușile sale Si: (rar) răznepot. 4 (Fam; mai ales la vocativ) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează alteia mai tinere sau unui copil. 5 (De obicei la masculin plural) Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui) Si: descendent (2), urmaș.