Definiția cu ID-ul 508838:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.