3 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.

STORS1 s. n. Stoarcere. ♦ Timpul când se stoarce mustul. – V. stoarce.

STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ Fig. Secătuit; epuizat, extrem de obosit. – V. stoarce.

STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.; storcit. ♦ Fig. Secătuit; epuizat, extrem de obosit. – V. stoarce.

STORS2, STOÁRSĂ, storși, stoarse, adj. (Despre lucruri) Strîns, presat sau strivit (pentru a face să iasă lichidul pe care îl conține). Rufe stoarse.Fig. Secătuit, golit. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. Coana Olimpia, stoarsă de oboseală, luă un scaun și se duse în balcon. BASSARABESCU, S. N. 178. E imposibil a specula asupra unui cuvînt stors de înțeles real. GHEREA, ST. CR. II 39.

STORS1 s. n. Stoarcere; timpul cînd se storc strugurii pentru a se face vinul. Zis-a badea să nu joc Pîn’ la storsul vinului. POP.

stors a. 1. apăsat tare; 2. fig. secat de puteri. ║ n. acțiunea de a stoarce: storsul vinului.

stors n., pl. urĭ. Acțiunea de a stoarce mereŭ: storsu strugurilor.

STOÁRCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (Fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă. 3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

STOÁRCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strânge un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care îl conține; spec. a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile; a slei, a secătui, a istovi de puteri. (Fam.) A-și stoarce creierii = a se gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care îmbibă un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva să plângă. 3. Fig. A obține un profit, a lua un bun prin constrângere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obține ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

STOÁRCE, storc, vb. III. Tranz. 1. (Complementul indică un obiect îmbibat cu un lichid) A strînge, a presa, a răsuci sau a strivi cu mîna sau cu mașina (ca să iasă lichidul). Alba zînă din apa de pe vale Sub lună-și stoarce părul în rîul de argint. MACEDONSKI, O. I 24. După ce cașul a fost stors de zăr, se frămîntă. ȘEZ. III 18. ◊ (Subînțelegîndu-se lichidul obținut) De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură. EMINESCU, O. IV 118. I-au stors și alămîie. DRĂGHICI, R. 70. Măr în gură storsu-mi-au. BIBICESCU, P. P. 234. ◊ Fig.. Poate s-aveți voi dreptate... dar eu unul nu cred. Îmi storc de opt ceasuri mintea... și nimic. BARANGA, I. 180. Smulge-ți inima, stoarce-o de gînduri și pune-o la loc uscată, ca pe-un lucru străin aruncat la margine de drum... DAVIDOGLU, M. 25. 2. (Complementul indică ceea ce se obține sau se elimină prin stoarcere) A scoate, a extrage. Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21. (Refl. pas.) La Șiraz... se află Valea-Trandafirilor și se stoarce vinul cel mai bun din lume. SADOVEANU, D. P. 8. ◊ Fig. Boiangiu se adresă mai domol celorlalți: Mă, spuneți care ați furat! Spune, mă, cu binele, că vă bat pînă storc și sufletul din voi! REBREANU, R. I 112. ◊ Expr. A stoarce lacrimi (mai rar plîns) = a face (pe cineva) să plîngă, a provoca plînsete. Să-și uite de sclavie cu toții împreună De lanțul care-adese atîta plîns le-a stors. MACEDONSKI, O. I 257. Textul acesta... e însoțit de o melodie frumoasă și duioasă, încît stoarce lacrimi de la toți cei ce o ascultă. MARIAN, Î. 229. V-oi povesti eu o întîmplare atît de dramatică, că ea vă va stoarce lacrimi din ochi, fără voie! ALECSANDRI, T. I 296. 3. Fig. A obține, a smulge ceva (prin forță, constrîngere, șiretenie etc.); a estorca. Îi va pune prietenos mîna pe umăr să-l felicite pentru iscuselile cu care a stors tot ce era de aflat. C. PETRESCU, A. R. 46. Locul lor l-a luat arendașul care stoarce arenda pentru boieri. REBREANU. R. I 37. N-au știut a se folosi de ocazie spre a stoarce de la boieri și de la cei bogați vreun milion de galbeni. GHICA, A. 746. ◊ (Complementul indică persoana sau colectivitatea de la care se estorchează) Bandiții ăștia de patroni... te exploatează și te storc ca pe o lămîie. C. PETRESCU, C. V. 158. Să-i stoarcă făr’ de milă... nici o para să nu le ierte. DELAVRANCEA, O. II 373. S-a trecut vremea aceea pe cînd numai boierii făceau totul în țara aceasta ș-o storceau după plac. CREANGĂ, A. 163. (Expr.) A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlagă) = a face (pe cineva) să-și epuizeze puterile, a slei, a secătui, a istovi de puteri. 4. A obține ceva cu un anumit efort. Tipul acesta, desigur foarte interesant, e utilizat de Alecsandri mai mult pentru a stoarce un efect comic din chipul de a vorbi stricat al grecilor din vremea aceea. IBRĂILEANU, SP. CR. 142. Mii de secerători cu capetele-n soare, cu piepturile goale, storcînd bogățiile pămîntului cu mîinile lor pîrlite și zgîriate. VLAHUȚĂ, O. A. III 62. – Forme gramaticale: perf. s. storsei, part. stors.

A STOÁRCE storc tranz. 1) (fructe, rufe etc.) A presa evacuând lichidul; a scurge. ◊ ~ pe cineva de puteri (sau de vlagă) a slei pe cineva de puteri; a istovi; a vlăgui. 2) (lichide conținute în anumite corpuri) A elimina prin presare. ~ sucul din poamă.~ lacrimi a face să plângă. 3) fig. A obține datorită unei insistențe excesive; a smulge. 4) fig. (bunuri materiale) A lua prin constrângere (mai ales morală); a smulge. /<lat. extorquare

stoarce v. 1. a face să iasă, a scoate strângând sau apăsând cu putere: a stoarce o lămâie; 2. a apăsa cu teascul ca să iasă zeama: a stoarce struguri; 3. fig. a seca de puteri, a despuia: a stoarce țara de oameni și de bani. [Lat. EXTORQUERE].

storc, stors, a stoárce v. tr. (lat. ex-torquére, it stórcere, pv. cat. sp. estorcer, vfr. estordre.Stoarce, să stoarcă. V. torc). Apes cu mîna saŭ cu mașina ca să ĭasă zeama saŭ apa: a stoarce o lămîĭe, struguriĭ, rufele. Fig. Obțin cu greŭ, zmulg: de abea l-am stors un franc, o promisiune. Cîștig cele perdute (distorc, răstorc): la început perdeam (la joc), dar pe urmă mi-am stors aniĭ. Sleĭesc, despoĭ, sec de puterĭ, de banĭ (de ex., o provincie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storc, perf. s. 1 sg. storséi, 1 pl. stoárserăm; part. stors

stoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storc, perf. s. 1 sg. storséi, 1 pl. stoárserăm; part. stors


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STORS adj. 1. v. tescuit. 2. v. extenuat.

STORS s. presare, stoarcere, tescuire, tescuit, zdrobire, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor.)

STORS adj. 1. presat, tescuit, zdrobit. (Struguri ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la antrenament.)

STOÁRCE vb. v. asupri, exploata, extorca, infiltra, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, pătrunde, persecuta, prigoni, scurge, secătui, tiraniza, urgisi.

STOÁRCE vb. 1. v. tescui. 2. (înv.) a stoci. (A ~ un abces de puroi.) 3. v. extenua.

STOARCE vb. 1. a presa, a tescui, a zdrobi. (A ~ strugurii.) 2. (înv.) a stoci. (A ~ o rană de puroi.) 3. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

stoarce vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. EXTORCA. INFILTRA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PĂTRUNDE. PERSECUTA. PRIGONI. SCURGE. SECĂTUI. TIRANIZA. URGISI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stoárce (-orc, -ors), vb.1. A presa, a scoate, a extrage. – 2. A obține. – 3. A epuiza, a extenua. – Mr. storcu, storșu, stoarcere. Lat. extŏrquēre, cu schimb de conjug. ca toarce (Pușcariu 1649; REW 3094), cf. it. storcere, prov., cat. estorcer, v. fr. estordre, sp. estorcer.Der. stors, s. n. (acțiunea de a stoarce); storsură, s. f. (lichid stors, suc); storcoși, vb. (a strivi, a face terci), cu suf. expresiv -oși.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stors, -oarsă, storși, -oarse adj. 1. (er.) epuizat sexual după mai multe orgasme. 2. falit, fără nici un ban.

a stoarce apă din piatră seacă expr. a realiza un lucru imposibil.

a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.

a-și stoarce creierii expr. a (se) gândi profund, a se frământa pentru a găsi o soluție.

Intrare: stors (adj.)
stors1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stors
  • storsul
  • storsu‑
  • stoarsă
  • stoarsa
plural
  • storși
  • storșii
  • stoarse
  • stoarsele
genitiv-dativ singular
  • stors
  • storsului
  • stoarse
  • stoarsei
plural
  • storși
  • storșilor
  • stoarse
  • stoarselor
vocativ singular
plural
Intrare: stors (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stors
  • storsul
  • storsu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • stors
  • storsului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: stoarce
verb (VT654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stoarce
  • stoarcere
  • stors
  • storsu‑
  • storcând
  • storcându‑
singular plural
  • stoarce
  • stoarceți
  • storceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • storc
(să)
  • storc
  • storceam
  • storsei
  • storsesem
a II-a (tu)
  • storci
(să)
  • storci
  • storceai
  • storseși
  • storseseși
a III-a (el, ea)
  • stoarce
(să)
  • stoarcă
  • storcea
  • stoarse
  • storsese
plural I (noi)
  • stoarcem
(să)
  • stoarcem
  • storceam
  • stoarserăm
  • storseserăm
  • storsesem
a II-a (voi)
  • stoarceți
(să)
  • stoarceți
  • storceați
  • stoarserăți
  • storseserăți
  • storseseți
a III-a (ei, ele)
  • storc
(să)
  • stoarcă
  • storceau
  • stoarseră
  • storseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stors (adj.)

  • 1. Din care s-a scos lichidul prin strângere, presare etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: storcit tescuit un exemplu
    exemple
    • Rufe stoarse.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Extrem de obosit.
      exemple
      • Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189.
        surse: DLRLC
      • Coana Olimpia, stoarsă de oboseală, luă un scaun și se duse în balcon. BASSARABESCU, S. N. 178.
        surse: DLRLC
      • E imposibil a specula asupra unui cuvînt stors de înțeles real. GHEREA, ST. CR. II 39.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi stoarce
    surse: DEX '09 DEX '98

stors (s.n.)

etimologie:

  • vezi stoarce
    surse: DEX '09 DEX '98