13 definiții pentru stomatolog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOMATOLOG, -Ă, stomatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în stomatologie. ◊ (Adjectival) Medic stomatolog. – Din fr. stomatologue.

stomatolog, ~ă smf, a [At: G. BARBU, A. V. 232 / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr stomatologue] 1-2 (Med; rar la f) Medic specialist în stomatologie.

STOMATOLOG, -Ă, stomatologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în stomatologie. ◊ (Adjectival) Medic stomatolog. – Din fr. stomatologue.

STOMATOLOG, stomatologi, s. m. Medic specialist în bolile gurii. V. dentist.

STOMATOLOG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în stomatologie; dentist. [< fr. stomatologue].

STOMATOLOG, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie; odontoiatru. (< fr. stomatologue)

STOMATOLOG ~gi m. Specialist în stomatologie; dentist. /<fr. stomatologue

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stomatolog s. m., pl. stomatologi

stomatolog s. m., pl. stomatologi

stomatolog s. m., pl. stomatologi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STOMATO- „gură, orificiu, deschizătură”. ◊ gr. stoma, atos „gură, deschizătură, gaură” > fr. stomato-, engl. id., germ. id. > rom. stomato-.~carp (v. -carp), s. n., fruct monocarpic care se deschide printr-o crăpătură oblică; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat prin faptul că bolnavul nu poate pronunța vocalele nazale; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în stomatologie; sin. odontoiatru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; sin. odontoiatrie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală, prin autoplastie, a cavității bucale; ~podiu (v. -podiu), s. n., ramură care pătrunde prin stomate în mezofil, unde formează numeroși haustori; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bucală; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea cavității bucale; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de investigație a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului.

Intrare: stomatolog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stomatolog
  • stomatologul
  • stomatologu‑
plural
  • stomatologi
  • stomatologii
genitiv-dativ singular
  • stomatolog
  • stomatologului
plural
  • stomatologi
  • stomatologilor
vocativ singular
  • stomatologule
plural
  • stomatologilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stomatolog, stomatologisubstantiv masculin
stomatolo, stomatologesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.