STOLON, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini la noduri și dă naștere unei plante noi. – Din fr. stolon.

stolon sm [At: GRECESCU, FL. 205 / Pl: ~i / E: fr stolon] 1 Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, uneori prinde rădăcini, dând naștere unor plante noi. 2 (Reg) Mlădiță.

STOLON, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini și dă naștere unei plante noi. – Din fr. stolon.

STOLON, stoloane, s. n. Tulpină (caracteristică căpșunilor și altor plante) care, în contact cu pămîntul, se înrădăcinează și dă naștere unei plante noi.

STOLON s.m. Tulpină subțire care se tîrăște pe sol și formează una sau mai multe rădăcini, dînd plante noi. [< fr. stolon].

STOLON s. m. tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini, dând naștere la noi plante. (< fr. stolon)

STOLON ~i m. Tulpină sau ramură târâtoare care dă rădăcini și formează o plantă nouă în locurile unde contactează cu solul. /<fr. stolon

*stolón m. (lat stolo, -ónis, a. î.). Bot. Tulpină tîritoare. V. butaș.

stolon s. m., pl. stoloni

stolon s. m., pl. stoloni

stolon s. m., pl. stoloni

STOLON s. (BOT.) tulpină târâtoare.

STOLONI- „lăstar, lujer”. ◊ L. stolo, onis „mladiță, lujer” > fr. stoloni-, engl. id., > rom. stoloni-. □ ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care are stoloni; ~form (v. -form), adj., în formă de stolon.