3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stiulbic sn vz știuldic

știulbic sn vz știuldic

știulbica2 v vz știuldica

știulbica1 vi [At: LB / V: (reg) ~ubli~ / Pzi: ~iulbic (A: nct) / E: nct] (Trs) A moțăi1.

știuldic [At: LB / V: (reg) știulbic, stiulbuc, st~, ~ilbic, ~iolbic, ~iol~, ~irbic, ~Ibic, ~Ibiuc, ~Ibuc, ștol~, ștulbic, ștulbiuc, ștu~ sn / Pl: (2-3) ~uri, ~ice / E: fo cf știobâlc] 1 i (Trs) Știobâlc. 2 sn (Reg) Prăjină lungă, cu un capăt în formă de măciucă, folosită de pescari pentru a stârni peștele Si: (reg) ștulbeu. 3 sn (Buc; Mol) Prăjină cu care se împinge luntrea.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIULBICÁ vb. v. ațipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

știulbica vb. v. AȚIPI. DORMITA. MOȚĂI. PICOTI. PIROTI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

știulbicá, știúlbic, vb. I (reg.) a da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare).

știuldíc2, știuldícuri și știuldíce, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă pe care pescarii o folosesc pentru a stârni peștii spre plase. 2. prăjină cu care se împinge luntrea în bălțile mai puțin adânci.

Intrare: știulbic
știulbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: știulbica
verb (V14)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știulbica
  • știulbicare
  • știulbicat
  • știulbicatu‑
  • știulbicând
  • știulbicându‑
singular plural
  • știulbică
  • știulbicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știulbic
(să)
  • știulbic
  • știulbicam
  • știulbicai
  • știulbicasem
a II-a (tu)
  • știulbici
(să)
  • știulbici
  • știulbicai
  • știulbicași
  • știulbicaseși
a III-a (el, ea)
  • știulbică
(să)
  • știulbice
  • știulbica
  • știulbică
  • știulbicase
plural I (noi)
  • știulbicăm
(să)
  • știulbicăm
  • știulbicam
  • știulbicarăm
  • știulbicaserăm
  • știulbicasem
a II-a (voi)
  • știulbicați
(să)
  • știulbicați
  • știulbicați
  • știulbicarăți
  • știulbicaserăți
  • știulbicaseți
a III-a (ei, ele)
  • știulbică
(să)
  • știulbice
  • știulbicau
  • știulbica
  • știulbicaseră
Intrare: știuldic (prăjină)
știuldic (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știuldic
  • știuldicul
  • știuldicu‑
plural
  • știuldicuri
  • știuldicurile
genitiv-dativ singular
  • știuldic
  • știuldicului
plural
  • știuldicuri
  • știuldicurilor
vocativ singular
plural
știuldic (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știuldic
  • știuldicul
  • știuldicu‑
plural
  • știuldice
  • știuldicele
genitiv-dativ singular
  • știuldic
  • știuldicului
plural
  • știuldice
  • știuldicelor
vocativ singular
plural
stiulbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiulbuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiuldic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)