2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.

STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. – Din fr. stipuler, lat. stipulare.

stipula vtr [At: CR (1829), 2912/16 / Pzi: ~lez / E: fr stipuler] 1-2 (Jur; c. i. clauze, principii etc.) A introduce într-o convenție, într-un tratat, într-un contract etc. cu obligația de a fi respectat Vz menționa, prescrie, prevedea, specifica, stabili, statua.

STIPULA, stipulez, vb. I. Tranz. (Jur.) A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act scris. [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34.

STIPULA vb. I. tr. A introduce, a enunța, a prevedea o clauză, o condiție într-un contract. [< fr. stipuler, cf. lat. stipulare].

STIPULA vb. tr. a face o stipulație. (< fr. stipuler, lat. stipulari)

A STIPULA ~ez tranz. livr. (clauze, dispoziții etc.) A indica în mod special (într-un act juridic); a specifica. /<fr. stipuler, lat. stipulare

stipulà v. a enunța pozitiv, a conveni despre ceva într’un contract.

*stipuléz v. tr. (lat. stipulari, fr. stipuler). Enunț pozitiv, pun în contract: a stipula o garanție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stipulat adj. m., pl. stipulați; f. sg. stipulată, pl. stipulate

stipula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stipulez, 3 stipulea; conj. prez. 1 sg. să stipulez, 3 să stipuleze

stipula (a ~) vb., ind. prez. 3 stipulea

stipula vb., ind. prez. 1 sg. stipulez, 3 sg. și pl. stipulea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIPULA vb. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili. (Articolul 1 ~ următoarele...)

Intrare: stipulat
stipulat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stipulat
  • stipulatul
  • stipulatu‑
  • stipula
  • stipulata
plural
  • stipulați
  • stipulații
  • stipulate
  • stipulatele
genitiv-dativ singular
  • stipulat
  • stipulatului
  • stipulate
  • stipulatei
plural
  • stipulați
  • stipulaților
  • stipulate
  • stipulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: stipula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stipula
  • stipulare
  • stipulat
  • stipulatu‑
  • stipulând
  • stipulându‑
singular plural
  • stipulea
  • stipulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stipulez
(să)
  • stipulez
  • stipulam
  • stipulai
  • stipulasem
a II-a (tu)
  • stipulezi
(să)
  • stipulezi
  • stipulai
  • stipulași
  • stipulaseși
a III-a (el, ea)
  • stipulea
(să)
  • stipuleze
  • stipula
  • stipulă
  • stipulase
plural I (noi)
  • stipulăm
(să)
  • stipulăm
  • stipulam
  • stipularăm
  • stipulaserăm
  • stipulasem
a II-a (voi)
  • stipulați
(să)
  • stipulați
  • stipulați
  • stipularăți
  • stipulaserăți
  • stipulaseți
a III-a (ei, ele)
  • stipulea
(să)
  • stipuleze
  • stipulau
  • stipula
  • stipulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stipula, stipulezverb

  • 1. științe juridice A introduce, a prevedea, a specifica o clauză într-un act, într-un contract. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Convenția] stipulează principii de libertate și egalitate. BOLINTINEANU, O. 457. DLRLC
    • format_quote Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că așezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze. ODOBESCU, S. II 34. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.