stipendiere sf [At: GHICA, C. E. II, 342 / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: stipendia] Subvenționare (1).

STIPENDIERE s.f. Acțiunea de a stipendia și rezultatul ei; subvenționare, plătire. [Pron. -di-e-. / < stipendia].

stipendia vt [At: GHICA, C. E. II, 605 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr stipendier, lat stipendiare] 1 (Liv; c. i. persoane, grupuri etc.) A subvenționa. 2 (C. i. persoane) A ajuta cu bani. 3 (C. i. persoane) A acorda un stipendiu (2).

STIPENDIA, stipendiez, vb. I. Tranz. A subvenționa, a finanța (o persoană, un grup etc.).

STIPENDIA vb. I. tr. A avea pe cineva în solda sa; a subvenționa, a finanța pe cineva. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stipendier, cf. lat. stipendiare < stipendium – leafă].

STIPENDIA vb. tr. a avea pe cineva în solda sa; a subvenționa, a finanța pe cineva. (< fr. stipendier, lat. stipendiari)

A STIPENDIA ~ez tranz. 1) (persoane, instituții etc.) A susține printr-o subvenție; a subvenționa. 2) A ajuta pe cineva cu bani. /<fr. stipendier, lat. stipendiari

stipendià v. 1. a ținea cu leafă; 2. a da un stipendiu.

*stipendiéz v. tr. (lat. stipendiare, fr. stipendier). Întrețin pin soldă: a stipendia o trupă.

stipendiere s. f., pl. stipendieri

stipendia (a ~) (livr.) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. stipendiez (desp. -di-ez), 3 stipendiază, 1 pl. stipendiem; conj. prez. 1 sg. să stipendiez, 3 să stipendieze; ger. stipendiind (desp. -di-ind) corectat(ă)

stipendia (livr.) (-di-a) vb., ind. prez. 3 stipendiază, 1 pl. stipendiem (-di-em); conj. prez. 3 să stipendieze; ger. stipendiind (-di-ind)

stipendia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. stipendiez, 3 sg. și pl. stipendiază, 1 pl. stipendiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stipendieze; ger. stipendiind (sil. -di-ind)

stipendia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. stipendiază, 1 pl. stipendiem, ger. stipendiind)

STIPENDIERE s. v. finanțare, subvenționare.

STIPENDIA vb. v. finanța, subvenționa.

stipendia vb. v. FINANȚA. SUBVENȚIONA.