2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo.

STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo.

STINDÁRD, stindarde, s. n. (Astăzi rar) 1. Steag, drapel. Rănit, scapă din mîini stindardul. CARAGIALE, O. III 17. Și stindardul țării el înfășurînd, Către sîn îl strînge înapoi cătînd. BOLINTINEANU, O. 35. Poporul să m-aclame, poporul să m-admire Și oștile să-nchine Stindarde-n fața mea. ALECSANDRI, T. II 126. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei = a porni, a declanșa o revoltă. N-ar fi cutezat să ia parte intr-o mișcare ce ar fi ridicat stindardul revoltei. GHICA, A. 687. 2. Fig. Tabără, front. Nu este amărăciune mai mare decît a dezertorului ce vede triumfînd stindardul ce a părăsit. BOLLIAC, O. 262. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. Marxismul a devenit stindardul de luptă și călăuză a proletariatului din toată lumea. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 338, 1/1.

STINDÁRD s.n. 1. Steag de război; drapel. 2. (Fig.) Tabără, front. ♦ (Fig.) Simbol de luptă, de înfrățire. 3. (Bot.) Porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. [Pl. -de, -duri. [< it. stendardo].

STINDÁRD s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ◊ (fig.) simbol de luptă, de înfrățire. 3. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)

STINDÁRD ~e n. 1) înv. Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrățire. ◊ A ridica ~ul luptei a porni la luptă. /<it. stendardo

stindard n. 1. steag de răsboiu; 2. fig. semn de raliare.

*stindard n., pl. e (it. stendardo, d. sténdere, a întinde; fr. étendard, d. étendre, a întinde; germ. standarte, rus. štandárt). Sec. 19. Steag, drapel. – La N. Cost. 2,62 (după Rușĭ) standart, pl. e, steag de cavalerie: puștĭ, steagurĭ, standarte și alte lucrurĭ ale oștiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stindárd s. n., pl. stindárde

stindárd s. n., pl. stindárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STINDÁRD s. drapel, steag, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ul unei țări.)

STINDARD s. drapel, steag, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ unei țări.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stindárd (-de), s. n. – Drapel, steag. It. stendardo.

Intrare: stindard (pl. -e)
stindard (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stindard
  • stindardul
  • stindardu‑
plural
  • stindarde
  • stindardele
genitiv-dativ singular
  • stindard
  • stindardului
plural
  • stindarde
  • stindardelor
vocativ singular
plural
Intrare: stindard (pl. -uri)
stindard (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stindard
  • stindardul
  • stindardu‑
plural
  • stindarduri
  • stindardurile
genitiv-dativ singular
  • stindard
  • stindardului
plural
  • stindarduri
  • stindardurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)