2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STIGMATIZARE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.

STIGMATIZARE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. – V. stigmatiza.

stigmatizare sf [At: NEGULICI / Pl: ~zări / E: stigmatiza] 1 Atragere a disprețului public asupra cuiva sau a ceva, prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile Si: blam (1), blamare (1). 2 Aplicare cu fierul roșu a stigmatului (4) pe corpul sclavilor sau al delincvenților Si: înfierare, (rar) înfierat, (înv) pecetluire.

STIGMATIZARE, stigmatizări, s. f. Acțiunea de a stigmatiza; înfierare. De numele lui se leagă cele mai îndrăznețe tablouri pictate în vederea stigmatizării unor crime monstruoase, cum a fost represiunea răscoalei țărănești din 1907. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 392, 1/1.

STIGMATIZARE s.f. Acțiunea de a stigmatiza și rezultatul ei; înfierare. [< stigmatiza].

STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.

stigmatiza vt [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / Pzi: ~zez / E: fr stigmatiser] 1 A atrage disprețul public asupra cuiva sau a ceva prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile Si: a blama (1), a înfiera V condamna, dezaproba, dezarma, mustra, osândi, proscrie, protesta, sancționa. 2 A aplica cu fierul roșu stigmatul (4) pe corpul sclavilor sau al delincvenților Si: a înfiera, (înv) a pecetlui.

STIGMATIZA, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A atrage asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. 2. A aplica (prin ardere) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților.

STIGMATIZA vb. I. tr. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public; a înfiera, a dezonora. [< fr. stigmatiser].

STIGMATIZA vb. tr. 1. a aplica cu fierul roșu stigmatul (2). 2. a arunca asupra cuiva disprețul public; a înfiera, a defăima, a dezonora. (< fr. stigmatiser)

A STIGMATIZA ~ez tranz. 1) înv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a însemna cu un fier roșu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna în mod public; a osândi; a înfiera; a blama. ~ o trădare. /<fr. stigmatiser

*stigmatizéz v. tr. (vgr. stigmatizo). Aplic stigmatu (stampila infamiiĭ). Înfierez: a stigmatiza un criminal. Fig. Satiriciĭ stigmatizează vițiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stigmatizare s. f., g.-d. art. stigmatizării; pl. stigmatizări

stigmatizare s. f., g.-d. art. stigmatizării; pl. stigmatizări

stigmatizare s. f., g.-d. art. stigmatizării; pl. stigmatizări

stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizez, 3 stigmatizea; conj. prez. 1 sg. să stigmatizez, 3 să stigmatizeze

stigmatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 stigmatizea

stigmatiza vb., ind. prez. 1 sg. stigmatizez, 3 sg. și pl. stigmatizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STIGMATIZARE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. v. dezaprobare.

STIGMATIZARE s. 1. înfierare, (rar) înfierat, (înv.) pecetluire. (~ unui sclav.) 2. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. v. dezaproba.

STIGMATIZA vb. 1. a înfiera, (înv.) a pecetlui. (A ~ sclavii, condamnații.) 2. a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, (livr.) a dezavua, (rar) a sancționa, (pop.) a osîndi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veșteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

Intrare: stigmatizare
stigmatizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigmatizare
  • stigmatizarea
plural
  • stigmatizări
  • stigmatizările
genitiv-dativ singular
  • stigmatizări
  • stigmatizării
plural
  • stigmatizări
  • stigmatizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: stigmatiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stigmatiza
  • stigmatizare
  • stigmatizat
  • stigmatizatu‑
  • stigmatizând
  • stigmatizându‑
singular plural
  • stigmatizea
  • stigmatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stigmatizez
(să)
  • stigmatizez
  • stigmatizam
  • stigmatizai
  • stigmatizasem
a II-a (tu)
  • stigmatizezi
(să)
  • stigmatizezi
  • stigmatizai
  • stigmatizași
  • stigmatizaseși
a III-a (el, ea)
  • stigmatizea
(să)
  • stigmatizeze
  • stigmatiza
  • stigmatiză
  • stigmatizase
plural I (noi)
  • stigmatizăm
(să)
  • stigmatizăm
  • stigmatizam
  • stigmatizarăm
  • stigmatizaserăm
  • stigmatizasem
a II-a (voi)
  • stigmatizați
(să)
  • stigmatizați
  • stigmatizați
  • stigmatizarăți
  • stigmatizaserăți
  • stigmatizaseți
a III-a (ei, ele)
  • stigmatizea
(să)
  • stigmatizeze
  • stigmatizau
  • stigmatiza
  • stigmatizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stigmatizare, stigmatizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a stigmatiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înfierare
    • format_quote De numele lui se leagă cele mai îndrăznețe tablouri pictate în vederea stigmatizării unor crime monstruoase, cum a fost represiunea răscoalei țărănești din 1907. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 392, 1/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi stigmatiza DEX '09 DEX '98 DN

stigmatiza, stigmatizezverb

  • 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eu nu pot propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat. REBREANU, P. S. 77. DLRLC
    • format_quote Iar cît pentru ceialalți ce nu sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleți, vînzători, proști... etc. ALECSANDRI, T. 1665. DLRLC
    • format_quote Alecsandri stigmatiza ignoranța prin «Iorgu de la Sadagura». NEGRUZZI, S. I 334. DLRLC
  • 2. învechit A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.