34 de definiții pentru sticlete stiglete stigleț steclete stigheliță stighiliță stiglăț stigliaci stiglieci stiglinț stigliț stigliță stinghiliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis).Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din sb. steglić, bg. stiglic.

sticlete sm [At: J. CIHAC, I. N. 88/15 / V: stâcle sf, stâclez[1], stâglițu, stec~, ~leț, ~igheliță, ~ighiliță sf, stiglăț, stigle~, ~igleț, ~igliaci, ~iglieci, ~iglinț, ~igliță, ~inghiliță sf, știclieț, știgleț, știglici, știglinț, știgliț, știgliță sf, tegheliță sf, tigleț, tingheliță sf, tinghiliță sf / Pl: ~eți / E: scr steglić, bg стигник] 1 (Reg; șîs ~ de scai) Mică pasăre cântătoare sedentară, din familia fringolidelor, viu colorată cu roșu, negru, alb și galben Si: (reg) domnișooară (8), domnișor (7), logăcel, logociță, logodiță, lugăcel, oiță, scai1, scaiete, scăiecior, scăier, scăișor, spinărel, sticlețel (5), tiglișor, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, pasărea-scaiului (Carduelis carduelis). 2 (Pop; îe) A avea (sau a fi cu) ~eți în (sau la) cap sau a-i cânta (cuiva) ~eții (în cap) A avea idei extravagante, bizare Si: a fi nebun, a avea gărgăuni. 3 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~eții din cap A face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, bizare. 4 (Reg; îe) A-și pune colivia cu ~eți pe cap A se căsători (2). 5 (Reg) Scatiu (1) (Carduelis spinus). 6 (Reg) Țiclean (Sitto europea caesia). 7 (Iht; reg) Regina-peștilor (Eunomontis gibosus). 8 (Arg) Sergent (6). 9 (Arg) Vânătaie la ochi, provenită din bătaie.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sticlez LauraGellner

STICLÉTE, sticleți, s. m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis).Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției. [Var.: (pop.) stigléte, stigléț s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

STICLÉTE, slicleți, s. m. Mică pasăre cîntătoare, cu penele felurit colorate, trăind în mod obișnuit prin scaieți, cu ale căror semințe se hrănește (Carduelis elegans). De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile, pitulicele și sticleții... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. Bărbierul e mare amator de flori și de paseri. Are colivii cu sticleți, cu mierle și privighetori. NEGRUZZI, S. I 322. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleți în cap sau a-i cînta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, capricii, toane; a fi neîntreg la minte. Vouă nu știu ce sticleți vă cîntă să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80. A scoate (cuiva) sticleții din cap = a vindeca (pe cineva) de toane, de capricii, de idei extravagante. Mihai se plecă, și șopti a doua oară în ureche, apăsat: Am zis că numai domnul Radu Comșa are să-ți scoată sticleții din cap. C. PETRESCU, Î. I 7. – Variante: stigléte (MACEDONSKI, O. I 46, ALECSANDRI, P. III 56), stigléț (NEGRUZZI, S. II 302) s. m.

STICLÉTE ~ți m. Pasăre sedentară, cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, scurt și gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ți în cap (sau a-i cânta cuiva ~ții în cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~ții din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉTE s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

STIGLÉȚ s. m. v. sticlete.

sticlez[1] sm vz sticlete

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: stâclez LauraGellner

stigheliță sf vz sticlete

stighiliță sf vz sticlete

stigliț[1] sm vz sticlete

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

stinghiliță[1] sf vz sticlete

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: stinghiliță LauraGellner

stiglete (sticlete) m. 1. frumoasă pasăre cântăreață din ordinul vrăbiilor, cu capul roșcat și aripile pătate cu galben, alb, roșu și negru [Fringilla carduelis]. 2. fam. gardist; 3. pl. Mold. gărgăuni: e cu sticleți la cap. [Mold. și stigleț = nemț. STIEGLITZ].

stigléț m. (vsl. *stegŭlĭcĭ, d. germ. stieglitz; bg. stiglic, ceh. stehlec, rus. šceglënok. V. țiglean). Est. O păsărică cîntătoare din neamu vrăbiiĭ, cu pene roșiĭ în prejuru cioculuĭ, galbene, negre și albe la aripĭ și năhutiĭ pe la pept (carduélis elegans). Fig. Epitet glumeț unuĭa îmbrăcat în uniformă ornată cu roș. A avea stiglețĭ în cap, a-țĭ cînta stiglețiĭ în cap, a avea gărgăuni, a fi cam nebun. – În Munt. și Mold. sud. stiglete și sticlete. V. cĭocoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sticléte (sti-cle-) s. m., pl. sticléți

sticléte s. m. (sil. -cle-), pl. sticléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STICLÉTE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.

STICLÉTE s. v. gardian, polițai, polițist, regină, sergent.

sticlete s. v. GARDIAN. POLIȚAI. POLIȚIST. REGINĂ. SERGENT.

STICLETE s. (ORNIT.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiță, domnișoară, domnișor, domnuț, logăcel, logociță, oiță, scai, scaiete, scăiecior, scăișor, spinărel, turculeț, vărguță, ciuș-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sticléte (-ți), s. m. 1. Pasăre cîntătoare (Carduelis elegans). – 2. (Arg.) Gardian, polițai, agent. – Var. stiglete, stiglet, Trans. știglit. Germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. štiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea sticleți la cap expr. 1. a avea idei ciudate / extravagante. 2. a fi nebun.

a-i cânta sticleții în cap expr. 1. a avea idei bizare. 2. a fi nebun.

Intrare: sticlete
  • silabație: sti-cle-te
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sticlete
  • sticletele
plural
  • sticleți
  • sticleții
genitiv-dativ singular
  • sticlete
  • sticletelui
plural
  • sticleți
  • sticleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stiglete
  • stigletele
plural
  • stigleți
  • stigleții
genitiv-dativ singular
  • stiglete
  • stigletelui
plural
  • stigleți
  • stigleților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stigleț
  • stiglețul
  • stiglețu‑
plural
  • stigleți
  • stigleții
genitiv-dativ singular
  • stigleț
  • stiglețului
plural
  • stigleți
  • stigleților
vocativ singular
plural
steclete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigheliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stighiliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiglăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigliaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiglieci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stiglinț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigliț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stigliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stinghiliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sticlete stiglete stigleț steclete stigheliță stighiliță stiglăț stigliaci stiglieci stiglinț stigliț stigliță stinghiliță

  • 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben (Carduelis carduelis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: sticlețel 2 exemple
    exemple
    • De se preumbla numai prin codri și prin livezi, mierlele și privighetorile, pitulicele și sticleții... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181.
      surse: DLRLC
    • Bărbierul e mare amator de flori și de paseri. Are colivii cu sticleți, cu mierle și privighetori. NEGRUZZI, S. I 322.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vouă nu știu ce sticleți vă cîntă să legați cu lanțuri primăvara. BENIUC, V. 80.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mihai se plecă, și șopti a doua oară în ureche, apăsat: Am zis că numai domnul Radu Comșa are să-ți scoată sticleții din cap. C. PETRESCU, Î. I 7.
        surse: DLRLC
  • 2. argou; argotic Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcționar al poliției.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: