stetoscop sn [At: LTR² / Pl: ~oape / E: fr stéthoscope] Instrument medical cu ajutorul căruia sunt percepute zgomotele produse de diverse organe interne.

STETOSCOP, stetoscoape, s. n. Instrument prevăzut cu două ramuri tubulare (ale căror capete se fixează în urechi) de care se servesc medicii pentru a percepe cu mai multă intensitate zgomotele respirației și bătăile inimii.

STETOSCOP s.n. Instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe mai puternic zgomotele respirației și bătăile inimii; fonendoscop. [< fr. stéthoscope, cf. gr. stethos – piept; skopein – a observa].

STETOSCOP s. n. 1. instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe zgomotele respirației și bătăile inimii; fonendoscop. 2. aparat pentru stabilirea prin ascultare a defectelor de funcționare a unui motor. (< fr. stéthoscope)

STETOSCOP ~oape n. med. Aparat pentru auscultația organelor interne (inimii, plămânilor etc.). [Sil. -to-scop] /<fr. stéthoscope

*stetoscóp n., pl. oape (vgr. stêthos, pept, și -scop din micro-scop). Med. Un fel de cornet acustic de ascultat bătăile inimiĭ și răsuflarea (A fost inventat de Francezu Laënnec, † 1826).

stetoscop (desp. -tos-cop/-to-scop) s. n., pl. stetoscoape

!stetoscop (-tos-cop/-to-scop) s. n., pl. stetoscoape

stetoscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. stetoscoape

STETO- „piept, cutie toracică”. ◊ gr. stethos „cutie, torace” > fr. stetho-, germ. id., engl. id., it. steto- > rom. steto-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument medical care înregistrează mișcările toracelui în timpul respirației; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical pentru măsurarea conturului toracic; ~scop (v. -scop), s. n., instrument acustic cu ajutorul căruia se pot percepe mai puternic zgomotele respirației și bătăile inimii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al plămînilor și al inimii cu ajutorul stetoscopului.