5 definiții pentru stereomecanică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEREOMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréomécanique.

STEREOMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréomécanique.

STEREOMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului și mișcării corpurilor solide rigide. [Gen. -cii. / cf. fr. stéréomécanique].

STEREOMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. (< fr. stéréomécanique)

STEREOMECÁNICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul mișcării și echilibrului corpurilor solide; mecanica solidelor. /<fr. stéréomécanique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stereomecánică s. f., g.-d. art. stereomecánicii

Intrare: stereomecanică
stereomecanică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stereomecanică
  • stereomecanica
plural
genitiv-dativ singular
  • stereomecanici
  • stereomecanicii
plural
vocativ singular
plural