STAMPĂ, stampe, s. f. Operă de artă grafică, de obicei gravură sau litografie. În stampele și în albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144. În colțul din dreapta al stampei este un scut cu o coroană deasupra, înfățișînd o cetate cu trei turnuri. BĂLCESCU, O. I 221.

STAMPĂ s.f. Imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură. [< it. stampa].

STAMPĂ s. f. imagine imprimată după un desen gravat pe o placă de cupru sau de lemn; gravură. (< it. stampa)

STAMPĂ ~e f. Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografiată; gravură. /<it. stampa, ngr. stámpa

stampă f. 1. tipar: a da în stampă; 2. gravură; 3. fig. pecete: stampa geniului OD.

* stámpă f., pl. e (fr. estampe, d. it stampa, d. germ. stampfen, a pisa, a bate din picioare de unde s’a dezvoltat înt. de „a tipări”. V. stambă, stampilă). Gravurĭ, figură tipărită saŭ litografiată. Fig. Stampilă caracteristică: stampa geniuluĭ.

stampa vt [At: SĂULESCU, HR. I, 121/14 / V: (îvr) stăm~, stâm~ / Pzi: ~pez / E: it stampare] 1 (C.i. materiale, piese etc.) A imprima pe suprafața unui obiect de metal, prin deformare plastică, cu ajutorul unui poanson și al unei matrițe. 2 (C.i. o imagine) A reproduce cu ajutorul unei plăci gravate sau al altor procedee tehnice. Vz: bate, imprima, turna¹. 3 (Înv) A tipări. 4 (C.i. amestecuri de formare în turnătorii) A îndesa prin batere manuală sau mecanică.

stămpa v vz stampa

stâmpa v vz stampa corectat(ă)

STAMPA, stampez, vb. I. Tranz. 1. (Învechit) A reproduce o imagine cu ajutorul unei plăci gravate. Deocamdată vom stampa [portretul]... cel adevărat al lui Mihai Viteazul; mai tîrziu, de ne vor ierta mijloacele, vom căuta a stampa și pe celelalte. BĂLCESCU, O. I 224. 2. A fasona un material prin deformare plastică, cu matrițe speciale, pentru a obține un obiect de dimensiuni determinate.

STAMPA vb. I. tr. A fasona un material prin deformare plastică cu matrițe speciale. [< it. stampare].

STAMPA vb. tr. a fasona un material prin deformare plastică, cu matrițe speciale. (< it. stampare)

A STAMPA ~ez tranz. (imagini) A reproduce prin imprimare pe o placă de metal (cu ajutorul matriței). ~ un desen pe o medalie. /<it. stampare

stampă (gravură) s. f., g.-d. art. stampei; pl. stampe

stampă (gravură) s. f., g.-d. art. stampei; pl. stampe

stampă s. f., g.-d. art. stampei; pl. stampe

stampa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stampez, 3 stampează; conj. prez. 1 sg. să stampez, 3 să stampeze

stampa (a ~) vb., ind. prez. 3 stampează

stampa vb., ind. prez. 1 sg. stampez, 3 sg. și pl. stampează

STAMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentând...)

STAMPĂ s. gravură, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn reprezentînd...)

POIANA STAMPEI, com. în jud. Suceava, situată în V depr. Dornelor, pe râul Dorna; 2.318 loc. (2003). Stație de c. f. Expl. de turbă, de andezit și dacit. Fabrică de șvaițer. Izvoare cu ape minerale carbogazoase. Rezervația naturală Tinovu Mare (677 ha) este o mlaștină oligotrofă în care vegetează exemplare de pin (Pinus sylvestris), numeroase alge (între care o specie endemică, Sphagnum wulfianum) și o specie rară de rogoz (Carex loliacea).