2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stamatián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. stamatiéni (sil. -ti-eni); f. sg. stamatiánă (sil. -ti-a-), pl. stamatiéne

Intrare: stamatiană
stamatiană substantiv feminin
  • silabație: -ti-an
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stamatia
  • stamatiana
plural
  • stamatiene
  • stamatienele
genitiv-dativ singular
  • stamatiene
  • stamatienei
plural
  • stamatiene
  • stamatienelor
vocativ singular
plural
Intrare: stamatian (adj.)
stamatian adjectiv
  • silabație: -ti-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stamatian
  • stamatianul
  • stamatianu‑
  • stamatia
  • stamatiana
plural
  • stamatieni
  • stamatienii
  • stamatiene
  • stamatienele
genitiv-dativ singular
  • stamatian
  • stamatianului
  • stamatiene
  • stamatienei
plural
  • stamatieni
  • stamatienilor
  • stamatiene
  • stamatienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)