3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stablon sn vz ștablon

stăblon sn vz ștablon

ștablon sn [At: H XVII, 99 / V: (reg) st~, stăb~, șa~, ~lău, ~lu, ștob~, ștoblu sn, stabloană sf / Pl: ~oane / E: ns cf ger Stabbau, Standbaum] 1 (Trs; Buc) Prelungire a podului unei case pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 2 (Buc) Grinda principală pe care se sprijină acoperișul unei case. 3 (Reg; îf ștablon) Fiecare dintre stâlpii care sprijină streașină casei. 4 (Reg) Fiecare dintre scândurile de pe grinzi, de care se fixează căpriorii unei case. 5 (Reg; îf șablon) Șindrilă (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTABLÓN s. v. șindrilă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștablón, ștabloáne, s.n. (reg.) 1. prelungire a podului unei casei pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 2. grinda principală pe care se sprijină acoperișul unei case. 3. (în forma: șablon) fiecare dintre stâlpii care sprijină streașina casei. 4. fiecare dintre scândurile de pe grinzi, de pe care se fixează căpriorii unei case. 5. (în forma: șablon) șindrilă.

ștablón, ștabloane, s.n. – (reg.) Prelungire a podului unei case pe capetele ieșite în afară ale grinzilor (Maram., Trans., Bucov.). – Cf. germ. Stabbau, Standbaum „pod fix” (MDA).

Intrare: stablon
stablon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stăblon
stăblon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ștablon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DRAM 2015, DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștablon
  • ștablonul
  • ștablonu‑
plural
  • ștabloane
  • ștabloanele
genitiv-dativ singular
  • ștablon
  • ștablonului
plural
  • ștabloane
  • ștabloanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)