2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spurcăni vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~nesc / E: spurca + -ăni] (Reg) A insulta.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spurcăni, spurcănesc, vb. IV (reg.) a insulta.

Intrare: spurcănit
spurcănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spurcănit
  • spurcănitul
  • spurcănitu‑
  • spurcăni
  • spurcănita
plural
  • spurcăniți
  • spurcăniții
  • spurcănite
  • spurcănitele
genitiv-dativ singular
  • spurcănit
  • spurcănitului
  • spurcănite
  • spurcănitei
plural
  • spurcăniți
  • spurcăniților
  • spurcănite
  • spurcănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spurcăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spurcăni
  • spurcănire
  • spurcănit
  • spurcănitu‑
  • spurcănind
  • spurcănindu‑
singular plural
  • spurcănește
  • spurcăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spurcănesc
(să)
  • spurcănesc
  • spurcăneam
  • spurcănii
  • spurcănisem
a II-a (tu)
  • spurcănești
(să)
  • spurcănești
  • spurcăneai
  • spurcăniși
  • spurcăniseși
a III-a (el, ea)
  • spurcănește
(să)
  • spurcănească
  • spurcănea
  • spurcăni
  • spurcănise
plural I (noi)
  • spurcănim
(să)
  • spurcănim
  • spurcăneam
  • spurcănirăm
  • spurcăniserăm
  • spurcănisem
a II-a (voi)
  • spurcăniți
(să)
  • spurcăniți
  • spurcăneați
  • spurcănirăți
  • spurcăniserăți
  • spurcăniseți
a III-a (ei, ele)
  • spurcănesc
(să)
  • spurcănească
  • spurcăneau
  • spurcăni
  • spurcăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)