2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sprinteni af [At: DLR / Pl: ~ice / E: sprinten + -ică] 1-2 (Pop; șhp) Sprinteior (1-2).

SPRINTENÉL, -EÁ, -ÍCĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. – Sprinten + suf. -el.

SPRINTENÉL, -EÁ, -ÍCĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten; sprinteior. – Sprinten + suf. -el.

sprintenel, ~ea [At: ASACHI, F. 21/4 / Pl: ~ei, ~ele / E: sprinten + -el, -ea] (Pop) 1-2 a (Șhp) Sprinteior (1-2). 3 av Sprinten (2).

SPRINTENÉL, -EÁ, -ÍCĂ, sprintenei, -ele, adj. Diminutiv al lui sprinten. Auzi, fată, ori n-auzi... Cum te strig-un diecel, Tinerel și sprintenel, Merge-i, dragă, după el? MARIAN, S. 125. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Trupușorul sprintenel; Parcă-i tras printr-un inel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. Am doi călușei, Tineri, sprintenei, Numai să m-arunc pe ei (Picioarele). GOROVEI, C. 285. ◊ (Adverbial) Vine sprinten, sprintenel, Cu mămuca după el. DEȘLIU, N. 16. Cînd vede-un șoricel, Țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sprintenél adj. m., pl. sprintenéi; f. sprinteneá/sprintenícă, pl. sprintenéle

sprintenél adj. m., pl. sprintenéi; f. sg. sprinteneá/sprintenícă, pl. sprintenéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPRINTENÉL adj. v. sprinteior.

SPRINTENEL adj. sprinteior. (Mers ~.)

Intrare: sprintenică
sprintenică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sprintenel
sprintenel adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprintenel
  • sprintenelul
  • sprintenelu‑
  • sprintenea
  • sprinteni
  • sprinteneaua
  • sprintenica
plural
  • sprintenei
  • sprinteneii
  • sprintenele
  • sprintenelele
genitiv-dativ singular
  • sprintenel
  • sprintenelului
  • sprintenele
  • sprintenelei
plural
  • sprintenei
  • sprinteneilor
  • sprintenele
  • sprintenelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)