O definiție pentru sprâncinățea
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sprâncinățeá adj. (pop.) sprâncenat.
Intrare: sprâncinățea
sprâncinățea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||