spovedanie sf [At: CORESI, EV. 19 / V: (îrg) is~, (reg) ~ne, ~vădane, ~văd~, spăvăd~, spăvădane / Pl: ~ii / E: slv исповѣданиѥ] 1 (Bis) Destăinuire, în fața duhovnicului, a păcatelor săvârșite spre a obține iertarea lor Si: mărturisire, spovedire, spovedit¹, (îvp) spovadă (1), (îrg) spovedeală, (înv) mărturisitură. 2 Ceremonia destăinuirii păcatelor în fața unui duhovnic Si: (îvp) spovadă (2). 3 Destăinuire a unui secret, a unei probleme personale etc. Si: confesiune (1), confidență (1), destăinuire (5), dezvăluire (2), mărturisire, (rar) sincerități, spovadă (3).

SPOVEDANIE,^[1] spovedanii, s. f. Faptul de a se spovedi; mărturisire, destăinuire. Secretele ferecate în suflete stinghere, în luni de singurătate pe pustiul mărilor, se deschideau și spovedaniile curgeau nestînjenite. RALEA, O. 60. Ca să nu se arate nepăsător cu spovedaniile lui Coco, prietenul său Stroe Vardaru păru foarte neliniștit de această patimă nouă. C. PETRESCU, A. R. 39. ♦ (Bis.) Ceremonia mărturisirii păcatelor. Vorbea aplecat ca la spovedanie, parcă n-ar fi vrut să știe de nimeni. REBREANU, I. 25. corectat(ă)

SPOVEDANIE ~i f. 1) Ritual creștin constând în mărturisirea păcatelor spre a obține iertarea lor. 2) fig. Comunicare a unui gând ascuns; confidență; confesiune; destăinuire. [G.-D. spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovĕdanije

spovedanie f. mărturisirea păcatelor. [Slav. ISPOVĬEDANIĬE].

spovedánie f. (vsl. ispovĭedaniĭe). Vest. Acțiunea de a te spovedi, mărturisire, confesiune. În est spovăduĭală, pl. ĭelĭ, în Maram. spovadă (din spoveadă), pl. ezĭ. – Vechĭ isp-. Și spăvădanie.

spăvădanie sf vz spovedanie

spovădane sf vz spovedanie

spovădanie sf vz spovedanie

spovedane sf vz spovedanie

spăvădánie, -uĭésc, V. spoved-.

spovedanie (desp. -ni-e) s. f., art. spovedania (desp. -ni-a), g.-d. art. spovedaniei; pl. spovedanii, art. spovedaniile (desp. -ni-i-)

spovedanie (-ni-e) s. f., art. spovedania (-ni-a), g.-d. art. spovedaniei; pl. spovedanii, art. spovedaniile (-ni-i-)

spovedanie s. f. (sil. -ni-e), art. spovedania (sil. -ni-a), g.-d. art. spovedaniei; pl. spovedanii, art. spovedaniile (sil. -ni-i-)

spovedanie, -niei gen. a., -nii pl.

SPOVEDANIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedire, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.)

SPOVEDANIE s. 1. (BIS.) mărturisire, spovedire, (înv. și pop.) spovadă, (înv. și reg.) spovedeală, (înv.) mărturisitură. (~ făcută preotului.) 2. confesiune, confidență, destăinuire, dezvăluire, mărturisire, (rar) sincerități^[1] (pl.). (I-a făcut prietenului unele ~.)