3 definiții pentru spovădui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOVĂDUÍ, spovăduiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se spovedi. Te-ai spovăduit pîn-a nu pleca de-acasă? ALECSANDRI, T. I 426.
SPOVĂDUÍ, spovăduiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spovedi. – Din spovedi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
spovedésc v. tr. (din mai vechĭu ispovedesc, mărturisesc, declar, d. vsl. ispovĭedati, a declara, povĭedati, a anunța, a povesti. V. poveste, propoveduĭesc). Vest. Pun să mărturisească păcatele, ascult spovedania cuĭva: preutu l-a spovedit. V. refl. Îmi mărturisesc păcatele la preut. – În est ispoveduĭesc (vechĭ), spoveduĭesc, spovăduĭesc și spăvăduĭesc (vsl. ispovĭedovatĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: spovădui
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)