7 definiții pentru sporulație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPORULÁȚIE s. f. (Bot.) Proces de formare a sporilor1; mod de reproducere asexuată prin spori1. – Din fr. sporulation.

SPORULÁȚIE s. f. (Bot.) Proces de formare a sporilor1; mod de reproducere asexuată prin spori1. – Din fr. sporulation.

SPORULÁȚIE s. f. Proces de formare a sporilor. Cînd ruginile sînt în stadiul de sporulație, infecția stînjenește mult fotosinteza, iar cantitatea de clorofilă din frunzele bolnave scade. SĂVULESCU, M. U. I 103.

SPORULÁȚIE s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o plantă. 2. Reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].

SPORULÁȚIE s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation)

SPORULÁȚIE f. bot. 1) Proces de formare a sporilor; sporogeneză. 2) Formă de reproducere asexuată prin spori. /<fr. sporulation


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sporuláție (-ți-e) s. f., art. sporuláția (-ți-a), g.-d. sporuláții, art. sporuláției

sporuláție s. f. (sil. -ți-e), art. sporuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. sporuláției; pl. sporuláții

Intrare: sporulație
sporulație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporulație
  • sporulația
plural
genitiv-dativ singular
  • sporulații
  • sporulației
plural
vocativ singular
plural