10 definiții pentru spoliere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOLIERE, spolieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pr.: -li-e-] – V. spolia.
SPOLIERE, spolieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pr.: -li-e-] – V. spolia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoliere sf [At: MAIORESCU, CR: III, 133 / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: spolia] (Liv) Spoliație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOLIERE, spolieri, s. f. Acțiunea de a spolia; prădare, jefuire, jaf. În loc deci ca moneta să servească la spolierea muncitorimii, ca în capitalism, [în socialism] ea servește la justa retribuire în raport cu munca prestată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 6/5. – Pronunțat: -li-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOLIERE s.f. Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pron. -li-e-. / < spolia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoliare sf vz spoliere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spoliere (livr.) (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. spolierii; pl. spolieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spoliere (livr.) (-li-e-) s. f., g.-d. art. spolierii; pl. spolieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoliere s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. spolierii; pl. spolieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPOLIERE s. v. deposedare, jefuire, prădare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spoliere s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: spo-li-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spoliere, spolierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a spolia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În loc deci ca moneta să servească la spolierea muncitorimii, ca în capitalism, [în socialism] ea servește la justa retribuire în raport cu munca prestată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 6/5. DLRLC
-
etimologie:
- spolia DEX '09 DEX '98 DN