splint¹ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg splint] Cui de siguranță.

splint² sn vz șplint

SPLINT s.n. Cui de siguranță. [< engl. splint].

SPLINT s. n. cui de siguranță. (< engl. splint)

SPLINT ~uri n. Cui de siguranță. /<engl. splint

ȘPLINT, șplinturi, s. n. Element de fixare, format din sârmă îndoită în formă de cui despicat, folosit pentru asigurarea piulițelor împotriva deșurubării. – Din germ. Splint.

splintur sn vz șplint

șplint sn [At: DT / Pl: ~uri / E: ger Splint] Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării.

ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării. – Din germ. Splint.

ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care se introduce în gaura din capătul unui șurub, pentru a asigura piulița în contra deșurubării.

ȘPLINT s.n. (Tehn.) Cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. [< germ. Splint].

ȘPLINT s. n. cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. (< germ. Splint)

ȘPLINT ~uri n. Cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării. /<germ. Splint

splint s. n., pl. splinturi

splint s. n., pl. splinturi

splint s. n., pl. splinturi

șplint s. n., pl. șplinturi

șplint s. n., pl. șplinturi

șplint s. n., pl. șplinturi

SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranță, cui spintecat.

SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranță.