splină sf [At: CORESI, EV. 507 / V: (reg) spi~, spâlnă / Pl: ~ne / E: ngr σπλῆνα, lat splen] 1 Organ limfatic moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, având rolul principal de a produce limfocite și de a depozita globule roșii. 2 (Pop; d. animale; îla) Fără ~ Care este rezistent la fugă. 3 (Pop; d. animale; îla) Care nu obosește. 4 (Pop; d. oameni; îla) Care muncește intens fără să obosească. 5 (Pop; îe) A i se pune (cuiva) ~na A simți dureri acute în regiunea splinei (1), de obicei din cauza unui efort fizic. 6 (Pop) Boală a vitelor caracterizată prin umflarea splinei (1) Si: însplinat. 7 (Pop) Dalac la oi. 8 (Pop) Crucea dinapoi la căruță. 9 (Reg) Pisc² la sanie. 10 (Reg) Bucată de fier care unește coarnele plugului. 11 (Șîc ~ de aur) Plantă erbacee din familia saxifragaceelor, cu tulpină dreaptă, cu frunze alterne și florile de culoare galben-aurie Si: (pop) splinuță (2), (reg) aurariță, bulbuc, argințică-de-pădure (Chrysosplenium alternifolium).