2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. n. și f. (În expr.) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană fricativă, v. fricativ.

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)

SPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante

spirant a. se zice de consoanele f (v), s (z), h, la a căror rostire se deschide puțin gura.

*spiránt, -ă adj. (lat. spirans,-átis, d. spirare, a sufla, a răsufla). Gram. Produs pin suflare, ca H, F, V, S, Z, Ș, J: consonantele spirante se numesc și „fricative” saŭ „continue”. S. f. O spirantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spirántă s. f., g.-d. art. spirántei; pl. spiránte

!spiránt adj. m; f. spirántă, pl. spiránte

spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. și f. spiránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)

SPIRANT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPIRÁNT, -Ă adj. (< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira): în sintagma consoană spirantă (v.).

Intrare: spirantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: NODEX, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spirantă
  • spiranta
plural
  • spirante
  • spirantele
genitiv-dativ singular
  • spirante
  • spirantei
plural
  • spirante
  • spirantelor
vocativ singular
plural
Intrare: spirant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: NODEX, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spirant
  • spirantul
  • spirantu‑
  • spirantă
  • spiranta
plural
  • spiranți
  • spiranții
  • spirante
  • spirantele
genitiv-dativ singular
  • spirant
  • spirantului
  • spirante
  • spirantei
plural
  • spiranți
  • spiranților
  • spirante
  • spirantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)