2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.

SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.

spilcuit2, a [At: SLAVICI, O. II, 40 / V: (reg) spel~ / Pl: ~iți, ~e / E: spilcui] 1 (Fam; prt; d. oameni) Care are un aspect exagerat de îngrijit Si: (pfm) dichisit (2), ferchezuit2 (2), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (6), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 2 Care este îmbrăcat excesiv de îngrijit Si: (pfm) dichisit (1), ferchezuit2 (1), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (7), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 3 (Pex) Afectat2 (3). 4 (Pan; d. încăperi) Curat și aranjat cu gust.

spilcuit1 sns [At: RESMERIȚĂ, D. / E: spilcui] (Fam; prt) 1-2 Spilcuială (1-2).

SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndreță de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.

spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.

spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.

SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.

SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.

spilcui [At: CIHAC, II, 356 / V: spelcăi / Pzi: ~esc, (reg) spilcui / E: spilcă + -ui] 1 vt (Rar; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A prinde cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu broșă etc. 2-3 vtr (Fam; prt) A (-și) îngriji, în mod exagerat, înfățișarea (cuiva) Si: a (se) găti, (pfm) a (se) dichisi (3-4), a (se) ferchezui (3-4), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi. 4-5 vtr (Fam; prt) A (se) îmbrăca cu îngrijire exagerată Si: a (se) găti (10), (pfm) a (se) dichisi (1-2), a (se) ferchezui (1-2), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi.

SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.

A SE SPILCUI mă ~iesc intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. /spelcă + suf. ~ui

spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spilcuit adj. m., pl. spilcuiți; f. sg. spilcuită, pl. spilcuite

spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spilcuiesc, 3 sg. se spilcuiește, imperf. 1 sg. mă spilcuiam; conj. prez. 1 sg. să mă spilcuiesc, 3 să se spilcuiască; imper. 2 sg. afirm. spilcuiește-te; ger. spilcuindu-mă

!spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiește, imperf. 3 sg. se spilcuia; conj. prez. 3 să se spilcuiască

spilcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, imperf. 3 sg. spilcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. spilcuiască

spilcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, conj. spilcuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPILCUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)

SPILCUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (S-a ~ ca o paparudă.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat

spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi

Intrare: spilcuit
spilcuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spilcuit
  • spilcuitul
  • spilcuitu‑
  • spilcui
  • spilcuita
plural
  • spilcuiți
  • spilcuiții
  • spilcuite
  • spilcuitele
genitiv-dativ singular
  • spilcuit
  • spilcuitului
  • spilcuite
  • spilcuitei
plural
  • spilcuiți
  • spilcuiților
  • spilcuite
  • spilcuitelor
vocativ singular
plural
spelcuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spilcui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spilcui
  • spilcuire
  • spilcuit
  • spilcuitu‑
  • spilcuind
  • spilcuindu‑
singular plural
  • spilcuiește
  • spilcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spilcuiesc
(să)
  • spilcuiesc
  • spilcuiam
  • spilcuii
  • spilcuisem
a II-a (tu)
  • spilcuiești
(să)
  • spilcuiești
  • spilcuiai
  • spilcuiși
  • spilcuiseși
a III-a (el, ea)
  • spilcuiește
(să)
  • spilcuiască
  • spilcuia
  • spilcui
  • spilcuise
plural I (noi)
  • spilcuim
(să)
  • spilcuim
  • spilcuiam
  • spilcuirăm
  • spilcuiserăm
  • spilcuisem
a II-a (voi)
  • spilcuiți
(să)
  • spilcuiți
  • spilcuiați
  • spilcuirăți
  • spilcuiserăți
  • spilcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • spilcuiesc
(să)
  • spilcuiască
  • spilcuiau
  • spilcui
  • spilcuiseră
spelcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spilcuit, spilcuiadjectiv

  • 1. familiar Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. DLRLC
    • format_quote Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. DLRLC
    • format_quote Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndreță de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447. DLRLC
etimologie:
  • vezi spilcui DEX '98 DEX '09

spilcui, spilcuiescverb

etimologie:
  • Spilcă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.