2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.

SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.

SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndreță de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.

spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.

spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.

SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.

SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.

SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.

A SE SPILCUÍ mă ~iésc intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. /spelcă + suf. ~ui

spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spilcuít adj. m., pl. spilcuíți; f. sg. spilcuítă, pl. spilcuíte

!spilcuí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiéște, imperf. 3 sg. se spilcuiá; conj. prez. 3 să se spilcuiáscă

spilcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiésc, imperf. 3 sg. spilcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spilcuiáscă

spilcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, conj. spilcuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPILCUÍT adj. v. gătit.

SPILCUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)

SPILCUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (S-a ~ ca o paparudă.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat

spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi

Intrare: spilcuit
spilcuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spilcuit
  • spilcuitul
  • spilcuitu‑
  • spilcui
  • spilcuita
plural
  • spilcuiți
  • spilcuiții
  • spilcuite
  • spilcuitele
genitiv-dativ singular
  • spilcuit
  • spilcuitului
  • spilcuite
  • spilcuitei
plural
  • spilcuiți
  • spilcuiților
  • spilcuite
  • spilcuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spilcui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spilcui
  • spilcuire
  • spilcuit
  • spilcuitu‑
  • spilcuind
  • spilcuindu‑
singular plural
  • spilcuiește
  • spilcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spilcuiesc
(să)
  • spilcuiesc
  • spilcuiam
  • spilcuii
  • spilcuisem
a II-a (tu)
  • spilcuiești
(să)
  • spilcuiești
  • spilcuiai
  • spilcuiși
  • spilcuiseși
a III-a (el, ea)
  • spilcuiește
(să)
  • spilcuiască
  • spilcuia
  • spilcui
  • spilcuise
plural I (noi)
  • spilcuim
(să)
  • spilcuim
  • spilcuiam
  • spilcuirăm
  • spilcuiserăm
  • spilcuisem
a II-a (voi)
  • spilcuiți
(să)
  • spilcuiți
  • spilcuiați
  • spilcuirăți
  • spilcuiserăți
  • spilcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • spilcuiesc
(să)
  • spilcuiască
  • spilcuiau
  • spilcui
  • spilcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)