8 definiții pentru spicuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.

SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.

SPICUITÓR, -OÁRE, spicuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care spicuiește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spicuitór (rar) (-cu-i-) s. m., pl. spicuitóri

spicuitór s. m. (sil. -cu-i-), pl. spicuitóri

spicuitoáre (rar) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. spicuitoárei; pl. spicuitoáre

spicuitoáre s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. spicuitoárei; pl. spicuitoáre

Intrare: spicuitor
  • silabație: -cu-i-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicuitor
  • spicuitorul
  • spicuitoru‑
plural
  • spicuitori
  • spicuitorii
genitiv-dativ singular
  • spicuitor
  • spicuitorului
plural
  • spicuitori
  • spicuitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)