opțiuni
  • info

9 definiții pentru spetit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.

spetit, ~ă a [At: AMIRAS, LET. III 96/36 / V: (reg) ~edit, (îvr) ~etat / Pl: ~iți, ~e / E: speti] 1 (D. animale de tracțiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice Si: deșelat2 (1), istovit, (reg) dăulat, tărnițat. 2 (Spc) Bolnav de speteală1 (2). 3 (D. oameni) Obosit peste măsură. 4 (D. oameni) Care a muncit până la istovire. 5 (D. oameni) Sleit de puteri.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. (Mai ales despre animale de tracțiune) Cu spinarea deformată, ruptă (de poveri sau de lovituri); deșelat. Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. Cercetînd toți caii cîte unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că... a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba. CREANGĂ, P. 294. Calul spetit veșnic e șchiop. ȘEZ. IV 128.

spetit a. 1. cu spetele rupte: calul spetit e șchiop; 2. fig. cocoșat de muncă excesivă: moșneagul a rămas pleșuv și spetit CR.

spetít, -ă adj. Căruĭa ĭ-au ĭeșit spetele (s’a deșelat, s’a gheboșit): cal, om spetit. – La Dos. spátos.

spedit, ~ă a vz spetit

spetat, ~ă a vz spetit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPETIT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

SPETIT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

Intrare: spetit
spetit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spetit
  • spetitul
  • spetitu‑
  • spetită
  • spetita
plural
  • spetiți
  • spetiții
  • spetite
  • spetitele
genitiv-dativ singular
  • spetit
  • spetitului
  • spetite
  • spetitei
plural
  • spetiți
  • spetiților
  • spetite
  • spetitelor
vocativ singular — —
plural — —
spedit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spetat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spetit, spetităadjectiv

  • 1. Bolnav de speteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deșelat dăulat tărnițat
    • format_quote Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. DLRLC
    • format_quote Cercetînd toți caii cîte unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. DLRLC
    • format_quote Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că... a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • format_quote Calul spetit veșnic e șchiop. ȘEZ. IV 128. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Frânt de șale, istovit, sleit de puteri. DEX '09
      sinonime: istovit sleit
etimologie:
  • vezi speti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.