16 definiții pentru speluncă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPELUNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.

SPELUNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.

speluncă sf [At: HELIADE, O. I, 386 / Pl: ~nci, (înv) ~nce / E: lat spelunca] 1 (Înv; liv) Peșteră. 2 (Îvr) Prăpastie. 3 Local mizer, rău famat, frecventat de oameni suspecți, decăzuți moral Si: (fam) bombă (14).

SPELUNCĂ, spelunci, s. f. 1. (Învechit) Peșteră, grotă. (Cu formă de plural învechită) Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile... de urși ai speluncelor și de alte animale dispărute. ODOBESCU, S. III 79. ◊ (Poetic) [Norii] îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adînci, suite una peste alta, lumina. EMINESCU, N. 50. 2. Local rău famat, unde se adună oameni decăzuți moralicește, care formează drojdia societății. ♦ Loc unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune dușmănoasă intereselor unei colectivități. V. cuib.Pl. și: (învechit) spelunce.

SPELUNCĂ s.f. 1. Local, cîrciumă cu aspect urît unde se adună oameni suspecți. 2. (Rar) Peșteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peșteră].

SPELUNCĂ s. f. local, cârciumă cu aspect urât; bombă. (< lat. spelunca, fr. spélunque)

speluncă f. peșteră: urșii speluncelor.

*spelúncă f., pl. ĭ (lat. spelunca, d. vgr. spélygx). Peșteră, cavernă. Fig. Ascunzătoare de hoțĭ, local în care se adună oameni suspecțĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

speluncă s. f., g.-d. art. speluncii; pl. spelunci

speluncă s. f., g.-d. art. speluncii; pl. spelunci

speluncă s. f., g.-d. art. speluncii; pl. spelunci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPELUNCĂ s. v. cavernă, grotă, peșteră.

SPELUNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)

SPELUNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)

speluncă s. v. CAVERNĂ. GROTĂ. PEȘTERĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

speluncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX).

Intrare: speluncă
speluncă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speluncă
  • spelunca
plural
  • spelunci
  • speluncile
genitiv-dativ singular
  • spelunci
  • speluncii
plural
  • spelunci
  • speluncilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

speluncă, speluncisubstantiv feminin

  • 1. Local public rău famat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: bombă
    • 1.1. Loc unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune dușmănoasă intereselor unei colectivități. DLRLC
  • 2. învechit Cavernă, grotă, peșteră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile... de urși ai speluncelor și de alte animale dispărute. ODOBESCU, S. III 79. DLRLC
    • format_quote poetic [Norii] îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adînci, suite una peste alta, lumina. EMINESCU, N. 50. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: spelunce. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.