14 definiții pentru speculativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECULATIV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. corectat(ă)

SPECULATIV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif. corectat(ă)

speculativ, ~ă [At: AMFILOHIE, E. 1/113 / Pl: ~i, ~e / E: fr spéculatif] 1 a Care aparține speculației (7-8) Si: (frm) specular (1), (înv) speculator2 (6). 2 a Referitor la speculație (7-8) Si: (frm) specular (2), (înv) speculator2 (7). 3 a Rupt de practică și de experiență Si: Si: (frm) specular (1), (înv) speculator2 (8). 4-5 smf, a (Persoană) care adoptă speculația (7-8) Si: (înv) speculant (12-13). 6-9 smf, a (Rar) Speculant (1-4).

SPECULATIV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației filozofice; rupt de practică și de experiență. În materie speculativă, toate speculațiunile din lume sînt niște camere ce dau una într-alta. GALACTION, O. I 233.

SPECULATIV, -Ă adj. Bazat pe speculație (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif].

SPECULATIV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif)

SPECULATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de speculațiile filozofice; bazat pe speculații filozofice. 2) Care se bazează numai pe considerații teoretice fără legătură cu practica. /<fr. spéculatif

speculativ a. care se ține de speculațiune, de teorie, mai mult ca de practică.

*speculatív, -ă adj. (mlat. speculativus, d. lat speculari, a abserva). Relativ la speculațiune (teorie), nu la practică: spirit speculativ, filosofie speculativă. S. m. și f. Cel pornit spre speculațiune (teorie). Adv. În mod speculativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

speculativ adj. m., pl. speculativi; f. speculati, pl. speculative

speculativ adj. m., pl. speculativi; f. speculativă, pl. speculative

speculativ adj. m., pl. speculativi; f. sg. speculativă, pl. speculative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPECULATIV, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care aparține speculației (1); rupt de practică, de experiență . 2 (FILOZ.) Care se întemeiază pe reflecție, pe meditație, nu pe cercetarea experimentală a realității. ♦ Filozofie s. = filozofie care își propune să construiască un sistem atotcuprinzător pe cale pur deductivă, pornind de la anumite principii presupuse a fi găsite numai cu ajutorul rațiunii (ex. speculațiile reprezentanților idealismului german: Fitche, Shelling, Hegel).

Intrare: speculativ
speculativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculativ
  • speculativul
  • speculativu‑
  • speculati
  • speculativa
plural
  • speculativi
  • speculativii
  • speculative
  • speculativele
genitiv-dativ singular
  • speculativ
  • speculativului
  • speculative
  • speculativei
plural
  • speculativi
  • speculativilor
  • speculative
  • speculativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

speculativ, speculatiadjectiv

  • 1. Care aparține speculației, care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În materie speculativă, toate speculațiunile din lume sînt niște camere ce dau una într-alta. GALACTION, O. I 233. DLRLC
  • 2. Referitor la speculația financiară sau comercială. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.