spectrogramă sf [At: SANIELEVICI, R. 80 / Pl: ~me / E: fr spectrogramme] 1 Fotografie a unui spectru (6, 9) obținută cu spectrograful. 2 Diagramă a unui spectru (6, 9).

SPECTROGRAMĂ s.f. Fotografie a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului. [< fr. spectrogramme].

SPECTROGRAMĂ s. f. fotografie a unui spectru obținută la spectrograf. (< fr. spectrogramme)

SPECTROGRAMĂ ~e f. Imagine a unui spectru, obținută cu ajutorul spectrografului. /<fr. spectrogramme

spectrogramă (desp. -tro-gra-) s. f., g.-d. art. spectrogramei; pl. spectrograme

spectrogramă (-tro-gra-) s. f., g.-d. art. spectrogramei; pl. spectrograme

spectrogramă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. spectrogramei; pl. spectrograme

SPECTROGRAMĂ s. f. (< fr. spectrogramme): fotografie a unui spectru sonor făcută cu ajutorul spectrografului (v.).

SPECTRO- „spectru, spectral”. ◊ L. spectrum „apariție, arătare” > fr. spectro-, engl. id., germ. spektro- > rom. spectro-. □ ~bologramă (v. bolo-, v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă repartiția energiei, exprimată în unități relative, în funcție de lungimea de undă; ~bolometru (v. bolo-, v. -metru₁), s. n., tip de bolometru cu care se determină intensitatea și repartiția energiei la limita superioară a atmosferei; ~colorimetru (v. colori-, v. -metru₁), s. n., 1. Instrument medical pentru determinarea discromatopsiei. 2. Instrument cu care se pot face determinări colorimetrice cu radiații de mai multe lungimi de undă; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., capitol al spectrometriei care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice într-un spectru; ~fotometru (v. foto-, v. -metru₁), s. n., instrument optic folosit în spectrofotometrie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat la înregistrarea fotografică a spectrului luminii; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiere a spectrelor luminii cu ajutorul spectrografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., fotografiere a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., spectrograf special pentru fotografierea soarelui în lumină monocromatică; ~heliogramă (v. helio-, v. -gramă), s. f., fotografie a soarelui obținută cu ajutorul spectroheliografului; ~helioscop (v. helio-, v. -scop), s. n., instrument folosit pentru observarea vizuală a soarelui în lumină monocromatică; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor de undă. 2. Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteză sau de energii ale particulelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. 2. Capitol al fizicii nucleare care se ocupă cu studiul spectrelor energetice ale radiațiilor.

SPECTROGRAMĂ (< fr {i}; {s} fr. spectre „spectru” + gr. gamma „desen”) s.f. Fotografie a unui spectru (1), obținută cu ajutorul spectrografului (1) sub forma unei diagrame obținute cu ajutorul spectrofotometrului înregistrator.