14 definiții pentru spectatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească. REBREANU, R. I 265. ◊ (Adjectival) Ion a fost mult mai bine înțeles de publicul spectator. GHEREA, ST. CR. II 150. 2. Persoană martoră la o întîmplare, la un eveniment. Vom fi în același timp actorii și spectatorii unei grandioase epopei. C. PETRESCU, Î. II 63.

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiție sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).

SPECTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].

SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator)

SPECTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care asistă la un spectacol sau la o competiție sportivă. 2) Martor ocular la un eveniment. /<fr. spectateur, lat. spectator, it. specttatore

spectator m. 1. cel ce-i martur ocular al unui eveniment, al unui lucru; 2. cel ce azistă la o reprezentațiune teatrală.

*spectatór, -oáre s. (lat. spectator, d. spectare, a privi. V. aștept, expectativ). Privitor (la un eveniment, la un spectacul).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spectatoáre s. f., g.-d. art. spectatoárei; pl. spectatoáre

spectatór adj. m., s. m., pl. spectatóri; s. f. sg. și pl. spectatoáre

spectatór s. m., pl. spectatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPECTATÓR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ii de la premieră erau încântați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

SPECTATOR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toți ~ de la premieră erau încîntați.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

Intrare: spectatoare
spectatoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spectatoare
  • spectatoarea
plural
  • spectatoare
  • spectatoarele
genitiv-dativ singular
  • spectatoare
  • spectatoarei
plural
  • spectatoare
  • spectatoarelor
vocativ singular
plural