4 intrări
43 de definiții
din care- explicative (25)
- morfologice (11)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spăși vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.
ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia. 2. (Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [Var.: (înv.) spăși vb. IV] – Din sl. sŭpasiti „a mântui”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
SPĂSI, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spăși vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂSI, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spăși vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SPĂSIT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Înv. și fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂȘI vb. IV v. spăsi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂȘI vb. IV v. spăsi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ispăsi v vz spăsi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: ~șesc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ispășit, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 237 / V: sp~ / Pl: ~iți, ~e / E: ispăși] 1 Care și-a răscumpărat greșelile prin suferință. 2 Care a executat o condamnare privativă de libertate. 3 Care suferă pentru fapte comise de alte persoane. 4 Iertat de păcate Si: mântuit. 5 (Înv) Umilit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spăsi [At: COD. VOR2. 60r/12 / V: (rar) ~ăși / Pzi: ~sesc / E: slv съпасити] 1-2 vtr (Îrg; Bis) A (se) mântui. 3 vr (Înv) A se pocăi1. 4 vr (Rar) A regreta. 5 vr (Rar) A se umili. 6 vt (Îrg; c. i. păcate, greșeli etc.) A ispăși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăsit, ~ă [At: CORESI, EV. 72 / V: ~ășit / Pl: ~iți, ~e / E: spăsi] 1 a (Înv; Bis) Mântuit2. 2 a (Rar) Pocăit. 3-6 a, av (Rar; d. oameni sau d. manifestări ale lor) Smerit (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăși v vz spăsi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spășit, ~ă a vz spăsit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂSIT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spăși (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISPĂȘIT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂȘI vb. IV v. ispăși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂȘIT, -Ă adj. v. ispășit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ISPĂȘI ~esc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăsit m. penitent: luna multe vede, multe știe și tot spăsită se pare AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ispăsésc, V. spăsesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăsi o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spăsit (smerit): ce te spăseștĭ așa? – Vechĭ și isp-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăsit, -ă adj. Plin de smerenie (maĭ ales prefăcută). Subst. Cine e spăsita asta?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, 3 sg. ispășește, imperf. 1 ispășeam; conj. prez. 1 sg. să ispășesc, 3 să ispășească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spăsesc, 3 sg. se spăsește, imperf. 1 sg. mă spăseam; conj. prez. 1 sg. să mă spăsesc, 3 sg. să se spăsească; imper. 2 sg. afirm. spăsește-te; ger. spăsindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spăsit (înv., fam.) adj. m., pl. spăsiți; f. spăsită, pl. spăsite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 să ispășească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăsește, imperf. 3 sg. se spăsea, conj. prez. 3 sg. să se spăsească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spăsit (înv., fam.) adj. m., pl. spăsiți; f. spăsită, pl. spăsite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ispăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăsi vb., ind. prez. 1 sg. spăsesc, 3 sg. și pl. spăsește
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăsit adj. m., pl. spăsiți; f. sg. spăsită, pl. spăsite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăși vb., v. spăsi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ispăși (conj. ispășească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂSI vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂSIT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spăsi vb. v. CĂI. ISPĂȘI. IZBĂVI. MÎNTUI. POCĂI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spăsit adj. v. IZBĂVIT. MÎNTUIT. POCĂIT. SALVAT. SMERIT. UMIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spăși (-șesc, -it), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ispăși, ispășescverb
- 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: suferi
- Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. DLRLC
- Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. DLRLC
- O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. DLRLC
- 1.1. A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: expia
-
- 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. DLRLC
-
etimologie:
- sŭpasiti „a mântui” DEX '98 DEX '09
ispășit, ispășităadjectiv
- 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. DLRLCsinonime: plătit răscumpărat
- Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. DLRLC
-
-
- Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. DLRLC
-
spăsi, spăsescverb
etimologie:
- sŭpasiti DEX '09 DEX '98
spăsit, spăsităadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. DEX '09
etimologie:
- sŭpasiti DEX '98 DEX '09