sparanghel sm [At: MÎNCĂRILE, 51/7 / V: (îrg) ~ngă sf, ~rgă sf, (reg) ~ng, ~ngin, spărangă sf, spărangină sf, sperenghea (A: nct) sf, spergă sf, spergea (A: nct) sf, sperghe sf, sperghea (A: nct) sf, sperghie sf, asperag, șpargă sf, (îvr) ~ghi smp, ~nge, ~ngel, șparanghel, șparghel (A: nct), șpărangă sf / Pl: ~i / E: ngr σπαράγγι] 1 (Șîc ~ bun) Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini numeroase de formă cilindrică de la baza cărora pornesc lăstari cărnoși de culoare gălbuie, comestibili, care formează tulpini verzi, bogat ramificate, cu frunze mici, reduse la solzi membranoși, și cu flori mici albe-verzui Si: (reg) păr, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, iepurel, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui (Asparagus officinalis). 2 (Prc) Lăstarii tineri, comestibii ai sparanghelului (1), folosiți la preparatul unor mâncăruri. 3 (Bot; reg; îf spărangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 4 (Bot; reg; îc) ~nga-de-brădet Sugătoare (Monotropa hipopitys). 5 (Pex) Fel de mâncare preparat din lăstarii tineri ai sparanghelului (1).

SPARANGHEL s. m. Plantă din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare, cu frunze liniare și cu ramuri comestibile cînd sînt tinere (Asparagus officinalis). – Variantă: sparangă (ALECSANDRI, T. I 370) s. f.

SPARANGHEL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi

sparanghel m. plantă bună de mâncat când e tânără (Asparagus). [Mold. sparangă = gr. mod. SPARÁNGHI].

sparang sm vz sparanghel

sparangă sf vz sparanghel

sparange sm vz sparanghel

sparangel sm vz sparanghel

sparanghi smp vz sparanghel

sparangin sm vz sparanghel

spargă sf vz sparanghel

spărangă sf vz sparanghel

spărangină sf vz sparanghel

sperenghea sf vz sparanghel

spergă sf vz sparanghel

spergea sf vz sparanghel

sperghe sf vz sparanghel

sperghea sf vz sparanghel

sperghie sf vz sparanghel

șparanghel sm vz sparanghel

SPARANGĂ s. f. v. sparanghel.

sparángă (nord) f. și sparánghel (sud.) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. sparángi, d. vgr. aspáragos; lat. aspáragus, it. spáragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănîncă opărită. Partea eĭ subterană se întrebuințează în med. contra idropiziiĭ, gălbenăriĭ ș. a. (aspáragus officinális).

sparanghel s. m.

sparanghel s. m.

sparanghel s. m., pl. sparangheli

sparanghel.

SPARANGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

SPARANGHEL s. v. umbra-iepurelui.

sparanghel s. v. UMBRA-IEPURELUI.

SPARANGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pămîntului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

SPARANGĂ-DE-BRĂDET s. v. sugătoare.

sparangă-de-brădet s. v. SUGĂTOARE.

sparanghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).

SPARANGHEL (< ngr.) s. m. Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini cărnoase și frunze mici, nedezvoltate (Asparagus officinalis); se cultivă pentru lăstarii tineri comestibili, suculenți, etiolați sau verzi. Este indicat în tratarea asteniilor, a anemiei, diabetului, bronșitei etc.

sparanghel s. m. sg. (er.) penis.

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.